despre muşte. urate insecte

Avea doar 4000 de kilometri. La bord. Inca mirosea a nou, a imaculat, a curat. A piele. Era cea mai frumoasa masina din lume. Si nu o spunea el, o spuneau nemtii de la nu stiu ce revista germana de profil care facusera un top si o cocoţaseră în vârful ierarhiei deşi era o japoneză şi luase faţa unor maşini făcute in Bavaria. Sau era un top al celor mai fiabile? Nu mai conta, pentru el era cea mai frumoasă maşină din lume. Şi rula pe autostradă ca un monopost de Formula unu, ca o barcă de mare viteză pe un lac fara valuri. Şi motorul torcea ca o siameză după ce s-a delectat cu o oală plină cu smântănă. Nu se auzea nimic, de parcă motorul ar fi fost oprit. La un semafor chiar a vrut să coboare din maşină şi să verifice asta. şi avea şi pilot automat şi liniiile caroseriei păreau..

-Guriţă, o muscă! Uite ce muscă urâtă!!!

Se opri brusc din reverie după ce i se atrase ateţia asupra insectei. '''Şi dacă e o muscă??? Ce e cu asta, nu ai mai văzut o muscă" se găndi. "Uite ce frumuseţe de maşină şi ea se uită după o muscă"

-Guriţă, dă-o afară!!

Trebuia să îi dea dreptate. Era o muscă îngrozitoare. Albastră. Sau verde. Uriaşă. A coborât uţor geamul, a speriat-o cu mâna, a dat-o afară, a ridicat geamul şi a continuat reveria.

"Ce înseamnă tehnologia asta. apeşi un buton, coboară geamul, apeşi un buton urcă geamul"

-Guriţă, nu ai dat-o afară!
-Ba am dat-0!
-Ba nu!!!! Uite-o!

Într-adevăr scârboşenia se întorsese şi bâzâia pe lângă oglinda retrovizoare. Aşa că a repetat procedura. Dat jos geamul, dat musca afară, a şi văzut-o zburând, ridicat geamul.

-Guriţă, încă o muscă. Sunt două acum. Zici că vin de la motor. Aşa că următorii 100 de kilometri de autostradă i-a petrecut dând muştele afară. La intrarea în Bucureşti a tras pe drapta, a deschis capota si a verificat fiecare ungher al compartmentului motor. A ridicat ştergătoarele, a verificat in portbagaj. A verificat până şi la faruri. Nici urmă de muşte. Bucureştiul l-au făcut dus-întors cu geamurile deschise. Să iasă singure, că-l dureau deja mâinile cât le-a speriat. Nu şi-au mai spus un cuvânt. Au ieşit din oraş, au ajuns din nou pe autostradă şi se gândea cu groază la hărmălaia care se va auzi în maşină de fiecare dată cănd va coborî geamurile la 130 la oră să dea muştele afară. Asta în condiţiile în care maşina lui era atât de silenţioasă, de zici că nu avea motor...

-Gata, ştiu!!!!!! A tras brusc de volan, a intrat în prima parcare. A deschis portbagajul, a scos toate catrafusele. Şi triughiul reflectorizant şi trusa medicală. A ajuns la roata de rezervă şi a aruncat-o cum arunci o minge de plajă şi a a ajuns în inima portbagajului. Acolo unde ajunseseră şi un pumn de râme folosite la ultimul pescuit. Râme care fugiseră din trusa de pescar. Râme care muriseră ascunse sub roata de rezervă. Acolo zeci de muşte în diferite stadii de evoluţie aştepau să îşi ia zborul în maşina lui. În maşina pe care nu ştiu ce nemţi, de la nu ştiu ce revistă, o declaraseră cea mai frumoasă maşină. Sau cea mai fiabilă. Nu mai conta

Povestiri vanatoresti. Si nu prea

-Apoi de acum eu zic sa ne retragem deja. Ca incep sa ma simt ca un braconier desi nu sunt. Ca de, doar avem autorizatie  si in plus suntem pe Fondul nostru de vanatoare. Dar mi-e frica sa nu il maniem pe Dumnezeu, mai ales ca suntem in Saptamana Mare a Craciunului.

Vorbise Eugen, seful grupei de vanatori. El era responsabil cu organizarea partidelor de vanatoare, cu respectarea regulilor dar si cu buna dispozitie.

-Eu zic asa: suntem 13 pusti, adica 13 vanatori si s-au impuscat pina acum 83 de iepuri si 6 fazani. Pentru ca e abia ora trei dupa amiaza si nevestele vor intra la idei daca ajungem asa devreme acasa, propun sa mergem in Ivanesti, la Maria, vadana, aia de sta langa biserica. Bagam repede 4-5 iepuri la ceaun, mai dam doi pe o galeata de vin, stam doua,trei ore si apoi mergem acasa.

Nu a fost nevoie sa se supuna la vot, asa ca doua ore mai tarziu fripura si mujdeiul erau gata iar a treia mamaliga fusese deja rasturnata pe masa.


-Sa va povestesc ce am patit mai demult, tot la o vanatoare. Marieeee, mai toarna o cana, ca nu dai de la tine, cat le povestes eu baietilor.  Asaa, eram tot la iepuri. Si ma cam ametisem si eram si cam satul de vanat, ca impuscasem vreo 14-15...
-Mai taie din ei, ca-s cam multi....
-Bine, sa fi fost vreo 10. Ideea era ca ma cam saturasem de tras. Asa ca am dat pe gat niste rachiu si am ramas in remorca tractorului cat restul vanatorilor mai faceau ultima bataie. Si la moment dat simt cum se mista remorca cu mine. Mai tare si mai tare. Ma chinui sa ma ridic in picioare. Eram asaaa, ca un pescar intr-o barca prinsa de furtuna. Si cand colo ce credeti ca se intamplase?
-Era cutremur?
-NUUU. Un afurisit de iepure se scarpina langa roata remorcii. Am pus mina pe sticla de tuica, i-am dat in cap si asa am ajuns acasa cu 18 iepuri.
-Parca erau 10???
-10, 18 cine le mai tine minte numarul.

-Asa e frate-miu, le mai exagereaza. Stati ca va zic eu una si mai buna. Eram la mistreti intr-o cabana de vanatoare de-a padurarilor. Si pentru ca nu prea aveam ce manca, eu am ramas in cabana sa pazesc niste cartofi de ii pusesesm in soba sa se faca in jar. Baietii erau la panda la mistreti. Si la un moment dat, ma luasem putin somnul, si aud zeci de impuscaturi. Ca la revolutie. Ce revolutie? Ca la razboi. Am sarit prima oara pe burta, ca deee, ma speriasem. Apoi mi-am facut curaj si am iesit afara. Si ce credeti ca era?

-Vanatorii care impuscau mistreti langa cabana?

-Nuuuu. Cartofii mei explodasera si sareau pe horn mai ceva ca focurile de  artificii la ziua Americii.


-Povesti de adormit copiii. Ce va zic eu e adevarat.Unii ati auzit deja, altii puteti sa verificati la sectoristul nostru. Acum vreo 5-6 ani, la vreo doi ani dupa ce iesisem la pensie, ma cert cu baba mea. Toata ziua ma boscorodea cu vanatoarea mea. Ca platesc degeaba taxa de pusca, ca dau toata ziua bani pe cartuse, ca am cheltuit banii aiurea si ca nu am mai tras un foc de la nu stiu ce Craciun. I-am zis sa taca o data, i-am zis sa taca de doua ori. Degeaba. Am scos pusca din lada. Mi-am pus cartusiera la brau.

-Luna ta de baba. Te omor. Si am inceput sa o alerg. Cum dadea baba mea coltul casei cum trageam doua focuri. POC! POC! Iar trecea de coltul casei, iar trageam doua focuri.  POC! POC! O cartusiera intreaga am tras dupa ea. Ziua in amiaza mare, de se uitau vecinii la noi mai ceva ca la circ. De atunci nu mi-a mai mai zis nimc baba mea.

tehnici inumane de interogatoriu. sau cum faci un hot sa "toarne"

Tati, am batut la el ca la hotii de cai. Toata noaptea, de la 7 seara, cand am intrat in tura si pina la 6 dimineata. Am batut ca militienii, cum am fost invatat de nea Postelicu, sectoristul. Militian adevarat. Stiam ca e el autorul si se uita la mine si imi zicea asa, din ochi: "Poti sa ma bati dom politist pina te dor mainile ca nu iti recunosc nimic". Se uita la mine cu sictir si toata fata lui imi zicea ca el e, dar gura si-o tinea inchisa. Stiam ca el a spart vila aia din centru, chiar de langa Politia Municipiu. I-a urmarit pe proprietari pina au plecat in concediu in America (niste machidoni zgarciti, nu au dat si ei macar o cafea cand am facut cercetarea la fata locului). A intrat atunci prin semineu, al dracu borfas, ce a putut sa ii treaca prin cap. Stiam ca el a furat bijuteriile babei aleia nebune de a fost actrita la National. Atunci s-a dat drept actor din noua generatie care vrea sa fure meserie de la monstrii clasici. S-a imbracat la frac si-a pus papion si a avut chiar si baston si a furat doar economiile babaciunii si bijuteriile luate in timpul unui turneu la rusi. Si tot el sparsese si cabinetul stomatologic din spatele mall-ului dupa ce a mers o saptamana la rand sa isi faca dintii. A vandut aparatura medicala in valoare de...
-Lasa-ma cu limbajul asta de militian, l-ai prins sau nu?
-Ho, ai rabdare.

Toata lumea il stie de printul. Merge la sala, e tot un pachet de muschi. Se tunde numai la stilistul ala gay de pe faleza, de doua ori pe saptamana merge la solar. Om cu prestanta, de altfel jumatate din banii produsi din spargeri ii sparge pentru a-si mentine look-ul. Restul ii sparge pe femei. Si ce femei....Asa, sa revenim. Toata noaptea am batut la el, toata noaptea nu a zis decat un lucru:

-Sefu, poti sa sa lovesti unde vrei, dar nu da la fata. Nu imi da in fata. Si radea fasolea la mine, niste dinti mari de un alb perfect, in timp ce isi aseza cu degetele suvitele pline de gel.

Pe la sase m-am lasat pagubas. Nu ii facusem nicio vanataie, dar ma dureau mainile. Mai aveam o ora pina sa plec acasa si nu mai tiam ce dracu sa ii fac sa il conving.

-Siii?

-Si am iesit pe hol sa fumez o tigara si sa imi iau o posirca din aia de cafea de la aparat cand am avut o revelatie.

M-am intors in birou.
-Dezbraca-te! I-am ordonat sec, fara sa ii las niciun semn de indoiala. La piele!!!!

M-a privit bulversat. Ar fi vrut sa zambeasca, dar nu prea ii venea. Asa ca s-a conformat. Cu fiecare haina data jos isi mai aseza o data parul. A ramas doar in chiloti si s-a oprit. Spera sa ma induplece.

-La piele, am zis!!!!!

Si-a mai asezat de cateva ori parul pina cand boxerii ( de firma, apropos) au fost asezati meticulos linga celelalte haine.

-Iesi din birou. Pleaca acasa. Hai, ce mai astepti. Iesi!!!!!

Cu chiu cu vai a iesit din camera. Eram atat de nervos incat abia atunci am realizat ca intrasem cu tigara in birou si tu stii bine ca eu nu fumez in birou niciodata.

-Las-o dracu de tigara. Ce a facut?
-Aaaaa. Exact ce ma asteptam. Dupa doua minute a batut la usa si a intrat in pozitia ghiocel. Cu o mana isi aseza parul, cu cealalta isi proteja bijuteriile familiei.

-Eu am facut-o sefule. EU!!! Tot ce ati spus dumneavoastra. Si tot eu am mai spart cele doua apartamente de langa Casa de Cultura. Si tot eu am furat masina viceprimarului. Si magazinele de pe Stefan cel Mare tot eu le-am spart. Zic TOT! Numai nu ma lasati sa ma fac de ras, am si eu o prestanta.

reporter care sare in apa in direct

asta este pentru cei care nu isi amintesc de mine in marimea XXL

Explicatii: iulie 2011, Vama Veche, Romania. Eroul principal nu avea decat 94.5 kilograme. Deci se poate slabi. Daca vreti. Dacanu, se pot gasi scuze. Muuuuuuulte scuze