o carte de vizita.....cu nabadai

era atat de frig de ne ingheta si vinul fiert pe care ni-l imaginam intr-o cana aburinda, undeva la munte. genul de noapte in care te cam indoiesti ca vocatia ta e jurnalismul si  in care te pune pe ganduri ideea unei activitati de birou, cu program de gravide, 08.00-16.00, cu zile de concediu medical, cu vacante si weekenduri libere. era o noapte a dracului de lunga din cauza unui procuror pe care frigul l-a impiedicat sa vina mai repede sa faca CFL-ul (cercetare la fata locului, n.a. am fost casatorit cu o politista si le stiu :) ). stateam si asteptam procurorul vreo sase ziaristi, trei cameramani si trei reporteri, seful de post din acea comuna indepartata de constanta, adjunctul lui, inca vreo doi agenti, criminalistii si Zapada, baiatul de la morga. si cum nu puteam pleca pina cand procurorul nu venea sa ne dea interviu, si cum crasma din sat era inchisa, ne-am apucat de povesti, la citiva metri distanta de neferictul care si el il astepta pe procuror. singura diferenta era ca el era deja rece si mai avea si un cutit bine infipt in zona inimii. "sa va povestesc cum am prins candva niste hoti de animale care furau din toata comuna in aceeasi noapte" si-a inceput naratiunea seful de post care s-a dovedit a fi, culmea, un povestitor la fel de bun pe cat era de bun si ca politist. "Eu sunt militian, am scoala veche, nu ma supar daca ma striga cineva militianule". si ne-a povestit de crime, de violuri,de violuri neterminate, de scandaluri,  de batai, de cite-n luna si-n stele. prind momentul, cu greu ce-i drept, in care face o pauza cat sa-si aprinda o tigara si-i intind o carte de vizita. cartonata, frumoasa, colectia noua facuta de  florin mircioaga. "sefu, sa fie acolo, ne mai anuntati de-o problema. si presa e buna citeodata, ca unde ne bagam noi nasul sare si judecatorul cu mandatul". imi ia tacticos cartea de vizita si continua sa ne povesteasca cum i-a prins pe unii in cotetul cu pasari si cum erau atat de beti ca-si imparteau curcanii exact acolo si ca faceau un tambalau de neimaginat. si-l vad!!! prima oara mi s-a parut, asa ca m-am unitat atent. da! nu era nicio indoiala. a luat cartea de vizita, a indoit-o in doua parti egale, apoi inca o data pana cand bucata de carton a luat forma unui avion de vanatoare. sau a unei scobitori improvizate. si-a bagat-o in gura. priveam scena ca la cinematograf: cu incetinitorul. nu-mi venea sa cred. am vrut sa-i zic, dar chiar atunci farurile unei masini albastre ne-au indicat sosirea procurorului. asa ca seful de post a continuat sa se scobeasca in dinti folosindu-se de cartea mea de vizita facuta de florin mircioaga. totul s-a terminat o jumatate de ora mai tarziu: si CFL-ul, si interviurile si frigul. asa ca m-am apropiat din nou de seful de post, cu o alta carte devizita."poftiti, s-ar putea sa nu se vada chiar toate cifrele de la cealalta". l-am lasat in timp ce incerca sa niveleze la loc prima carte oferita