si-a luat pusca pe umar, rucsacul in spate si cartusiera la brau. avea autorizatie de vinatoare pentru iepuri si asteptase iesirea asta citeva luni bune.
-macar doua focuri sa trag si eu si tot nu ies degeaba din casa.
nu avea gonaci, asa ca isi parca masina la iesirea din oras si o luase singur pe aratura, poate-poate o sari vreun urecheat sau o coana vulpe. nu mai trasese un foc din primavara, si acum se apropia deja Craciunul. simtea cum ii ard degetele sa traga primul foc. isi pregatise singur munitia si pentru ca afara era un ger de crapau pietrele a ales cartusele de calibru mai mic. de mult nu mai prinsese o zi atat de buna pentru vanatoare si avea de gand sa profite de fiecare moment in parte. si asa ar fi fost daca nu s-ar fi intamplat singurul enervant pentru un vinator inrait ca el: sa vada o adevarata haita de caini care alergau dupa un iepure disperat sa isi salveze viata. daca l-ar fi prins, ar fi fost devorat in doar cateva minute. vazuse nenumarate astfel de situatii si cainii ajunsesera sa faca adevarate ravagii pe toate fondurile de vanatoare. atacau iepuri, fazani, caprioare sau chiar mistreti. cu adevarat periculosi erau in perioada de reproducere. puii nu aveau nicio sansa in fata lor, prin urmare erau mai periculosi decat toti vanatorii din romania la un loc. cateva zeci e secunde mai tarziu iepurele fusese ajuns din urma si mancat de viu in fata vanatorului aflat la mai putin de 100 de metri distanta. s-a apropiat in fuga de cainii ce pareau turbati. a pus pusca la ochi si a tras in cel mai mare dintrei ei. a cazut secerat in timp ce restul s-au imprastiat in toate directiile. cand a ajuns langa iepure din el mai ramasese doar un picior si craniul. a scos cartusu tras si l-a inlocuit cu unul nou. si-a asezat ranita mai bine in spate si a plecat mai departe cu un gust al dracului de amar in gura.
-ce crucea matii mi-ai omorit caineele ba, boule?
vanatorul a intors capul si a vazut un cioban cocotat pe un superb armasar alb. avea o caciula de blana pe cap si o furca cu doi tepi in mana, folosita de ciobani pentru a curata grajdurile de gunoi. l-a ignorat pe scandalagiu. nu s-a pus niciodata cu prostii asa ca a hotarat sa isi vada de drum, chiar daca ciobanul continua sa injure si sa ameninte. a vazut insa cu coada ochiului cum calaretul ridica furca la nivelul capului si o arunca cu forta spre el. a apucat sa se retraga la timp insa a vazut coltii ascutiti ai acesteia trecandu-i prin fata ochilor. la doar cativa milimetri distanta.
extrem de calm a scos ambele cartuse de pe teava. a cautat un cartus de 2 milimetri, cu alice foarte mici folosite in special la pasari. in fond calul nu avea nicio vina si nici nu trebuia sa sufere. a indreptat arma spre pamand si in directia copitelor si a tras. si armasarul a inceput sa alerge cum nu a facut-o nicodata inainte. si cum nu a mai facut-o vreodata dupa. alerga ca un pur sange arab anntrenat pentru derby. alerga in ciuda eforturilor facute de ciobanul care abia se mai tinea in sa. si a alergat asa pina cand vanatorul nu l-a mai putut urmari cu privirea. multi kilometri adica.
-macar am tras doua focuri astazi. tot e bine, isi spuse in gand, in timp ce se abtinea cu greau sa nu rada de soarta calaretului
