Amintiri de pe balta. Sau cum poate fi un esec al naibii de dulce

-Liviule, tii minte somnul ala de 14 kile?
-Ala de l-ai prins la Sabangia.
-Aha! Mai tii minte locul?
-Da, era la salcii, in balta mica.
- Si mai tii minte ce a facut monstrul dupa ce l-am agatat?
-Da! A fugit in papura, ca am vrut eu sa intru dupa el cu un cutit. Sa stii ca intram, chiar daca era rece si era noapte afara.
-Ei bine, stai sa iti povestesc ce am patit azi noapte

Am ajuns pe balta pe la 6 seara. Inca lumina afara, asa ca nu m-am grabit deloc. L-am salutat pe nea Alexa, am stat putin la palavre si apoi m-am dus cu masina in acelasi loc. Mi-am asezat sculele pe ponton fara sa ma grabesc. Aveam tot timpul. Stii lanseta aia mica de o am mostenire de la taica-miu, fie-i tarana usoara. Aia am pus-o pentru rapitor, ca este si stiuca si salau in balta. Doua lansete le-am pus pentru crap: una cu boabe de porumb si una la pufulete. A patra lanseta am aruncat-o la somn,  cu buchet de rama neagra. Din aia mare. Am pregatit si o undita dar nu am mai bagat-o ca e apa mica si ma omora carasul si numai de emotii gratuite nu aveam eu nevoie pe balta. Si apoi m-am pus pe asteptat. O liniste si un aer curat, doamne, doamne! si pasari car cantau acolo asa frumos si vantul care...

-Lasa-l dracului de vant. Zi ce s-a intamplat.
-Ho, nu te grabi,  ca nu te-ai grabit cand ti-am zis sa mergi pe balta. Asa,deci. In stanga mea doi pescari din Galati. Cred ca erau pentru prima oara pe balta pentru ca se multumeau cu peste mic, desi stii si tu ce namile stau ascunse acolo. In dreapta mea trei pescari din Constanta. De-ai baltii. Meseriasi oamenii. Mi-am dat seama dupa ce am vazut barcuta folosita pentru momit. A trecut de cateva ori pein fata mea cu viteza. Buna barca, ar trebui sa ne luam si noi una, sa intram in randul lumii. Dar sa revin. Am stat cu ochii pe lansete pina la 2 noaptea. Tii minte ca atunci somnul a muscat pe la miezul noptii. La un moment dat nu am mai rezistat. Am legat bine lansetele si am intrat in masina sa trag un pui de somn. Am pus ceasul sa sune doua ore mai tarziu si m-am chinnuit sa adorm. Nu cred ca are rost sa iti mai povestesc ce vise cu somni uriasi m-au bantuit se m-am trezit mai obosit. Pe la 3 jumate cobor din masina si incep verificarea sculelor. Lanseta pentru rapitor, neatinsa. Cele doua de crap, la fel. Singura speranta era in montura pentru somn.

-SIIIII?

-O ridic de pe stativ si trag o data la mine cu putere. E lanseta aia de 2.60, aia subtire. Am castigat-o la o Cupa a presei si e...
-Zi o data!!!!
-Simt o trasatura ingrozitoare de la capatul firului. Stii ca cel mai mare peste e ala de il scapi, dar trasatura a fost groaznica. Groaznica!!! Sa imi smulga mana din umar. Imi dau seama ca raportul de forte nu imi este favorabil. Incep sa mulinez putin si recuperez citiva metri de fir. Deci se poate, imi zic. In acel moment FORTA se pune in miscare si imi trage lanseta spre drepata. Spre stuf, cum a facut si somnul. Tin bine varga in mana si incerc sa il amagesc. Il las sa imi castige cativa metri, smuncesc usor si reusesc sa il apropii citiva metri de mine. Ce bine era sa  fi fost si tu acolo Liviule!!! Din pacate nu a durat prea mult, se apropia prea tare de mal, adica de vegetatie. Imi era frica de vegetatie, pentru ca acolo se putea incalci firul si nu as fi avut cum sa il aduc la mal. Simteam cum imi furnica tot corpul. Cum ma dor mainile, spatele. Simteam inima cum imi bate cu putere. Simteam cum..

-L-ai prins?
-Citeva secunde mai tarziu mi-a dat lovitura de gratie. O smuncitura puternica dupa care firul s-a relaxat, s-a rupt. Mi-a fost frica sa il aduc la mal. Stiam ca nu ma va crede nimeni, poate doar tu Liviule, asa ca am recuperat usor carligele din apa. Si cand a ajuns capatul firului la mal, ce sa vezi?

-PESTELE ERA ACOLO????
-Du-te ma dracu! Cum sa fie acolo. Ce crezi ca venea singur ca prostul? Nu! Dar avea 2 plumbi.
-Cum 2 plumbi?
-Pai sa iti explic. Vecinul din dreapta, ala cu barcuta aruncase lanseta peste lanseta mea. Si cand am scos-o sa verific ramele, eu de fapt trageam lanseta lui de pe mal, in timp ce el imi tragea lanseta mea. Ca-n filmele cu prosti. Cand si-a dat seama ce se intampla, a taiat firul lansetei lui, sa nu ne mai chinuim. ORICUM: a fost cea mai frumoasa senzatie pe care mi-a putu-o da vreodata un esec. Dimineata a venit la mine cu doua beri sa isi ceara scuze. Si a plecat bulversat. nu putea intelege de ce zambesc ca o toanta.

inca mai putem spera

-Ati facut pana, asa e? 

erau 35 de grade afara, apele curgeau de pe mine mia ceva ca in timpul unei ploi torentiale. roata arata ingrozitor iar prezoanele pareau a fi stranse de un robot urias. ale dracului, niciunul nu dadea semne ca ar vrea sa se defileteze. asa ca m-am intors hotarat sa imi vars nervii si frustrarea pe cel care avea tupeul sa ma intrebe ceva atat de evident.

---DAAAA! Am urlat eu, insa vocea mi s-a stins incet pina la finalul cuvantului cand am vazut ochii curiosului. un pusti blond cu multi pistrui si o strungareata uriasa. se vedea pe fata lui ca ultimul lucru pe care si l-a dorit a fost acela de a fi ironic si ca puiul de lipovean aflat la mai putin de un metru distanta era ingrijorat de soarta mea.

-Bine ca nu s-a rupt roata. ati lovit cam tare bordura aia. acu doua zile un logan a plecat pe platforma de aici.

nu mi-am putut abtine un zambet gandidu-ma ca poate am avut noroc. sigur am avut noroc. aveam viteza destul de mare iar bordura din curba am luat-o in plin. chiar ca imi puteam rupe roata. 

-Nenea, va pot ajuta cu ceva? De data asta chiar am ras. 

-Crezi ca poti scoate roata?

-Nu, dar il chem pe tata. el e puternic. a fost culturist. are muschii la mana mai mari ca piciorul meu. dar pot sa ma duc acasa sa va aduc niste apa. rece.de la frigider

intre timp reusisesm sa desfac unul cate unul cele 4 prezoane. am scos, ajutat de prietenul pistruiat,  unditele din portbagaj, pestele, cutia cu scule si in cele din urma am ajuns la roata de rezerva. zece minute mai tarziu, tot cu ajutorul lui bagajele erau la locul lor iar roata statea bine stransa in dreapta. am scos 10 lei din buzunar si i-am intins pustiului.

-Nu nene, nu pot sa ii iau! Ma bate tata!

-Pai m-ai ajutat.

- Si ce? NU! NU

Am insitat vreo doua minute, in zadar insa. asa ca am apelat la un siretlic.

-Ia zi-mi, magazinul unde e? Mi-a aratat intinzand mana dreapta.

- Si ce inghetata buna are? mi-a enumerat repede citeva sortimente. i-am intins cei 10 lei.

-Ia doua. cu ciocolata si alune. S-a intors 3 minute mai tarziu cu ambele inghetate neincepute si cu 2 lei rest. am luat restull, una dintre inghetate, am sarit in masina si am plecat. am deshis inainte geamul si l-am salutat. 

-Sa cresti mare!! Tara asta inca mai are o sansa

POOOOOOOOOZE. Cu Slanic Moldova

si imprejurimile. asa cum v-am promis

Amintiri despre Slanic Moldova. Sau despre cele mai placute doua palme primite vreodata

am fost selectat pe ultima suta de metri. ei erau deja adunati 13 si mai aveau nevoie de inca unul pentru a face doua echipe de cate 7 jucatori. stiam doar ca plec la munte, doua saptamani, cantonament, iarna. asa cum faceau marii fotbalisti despre care auzeam la televizor. primul cantonament dupa revolutie. imi imaginam discoteci pline pina la refuz, fete frumoase, distractie. si un oras urias imi imaginam, mai luminat decat las vegas si mai zgomotos decat un combinat siderurgic. am revenit rapid cu picioarele pe pamant, mult prea rapid si asta pentru ca am intrat in Slanic Moldova la putin timp dupa ora 18. ne-a intimpinat un oras amarat, trist, ponosit si intunecat. un oras comunist, o atmosfera comunista, asta desi trecusera 2 ani de la moartea dictatorului.

-Nu fiti tristi! Maine pe lumina sigur o sa vi se para un oras minunat. E inconjurat de munti si sunt o groaza de izvoare cu apa minerala.


A doua zi nu a fost deloc mai bine, ci mult mai rau. toate cladirile erau gri, un gri murdar si urat. nu existau decat hoteluri, multe dintre ele vechi de citeva decenii, unele chiar de dinainte de razboi. si strazile aratau ca dupa un bombardament si trebuia sa alegem cu grija locurile in care alergam pentru a nu ne accidenta in timpul sprinturilor. profu de sport Cosug a fost cel care a gasit imediat solutia: am alergat prin padure. zilnic. cel putin 7 kilometri. urma un meci scoala si apoi cinematograf sau odihna. nu tu cluburi, nu tu distractii, nu tu fete.

-Maine iesiti doar la alergare. Mergeti prin padure pina la izvoare si va intoarceti la hotel. sa nu va puna dracul sa beti apa rece dupa ce alergati, pentru ca veti fi transpirati si nu  vreau sa va duc raciti acasa la parinti. el a zis, el a auzit. a doua zi ne-a adunat pe toti in camera lui.

-Ai baut? Da!! Pac, pac!! Doua palme. Urmatorul!
-Ai baut? Da!! Pac, pac!! Doua palme. Urmatorul!

In trei minute ne-a rezolvat pe toti. din cei 14 alergatori, doar doi nu bausera.

Dupa 20 de ani

Am fost cel mai reticent cand am fost invitat la un team building cu presa constanteana la Slanic Moldova. inca aveam pe retina gri-ul urat din timpul cantonamentului, inca imi aminteam cat de plictisitor si de intunecat era orasul. inca ma ardeau obrajii de la palmele profului Cosug. asa ca socul reintalnirii a fost mult prea mare. pentru ca in locul oraselului comunist am regasit o localitate cocheta, cu un aer aristrocratic. o mica statiune de munte cu un aer austriac. sau nemtesc. sau chiar elvetian. cu aceleasi hoteluri vechi, renovate insa intre timp, colorate, pictate, ingrijite, asortate, aranjate. ca de sarbatoare. cu o atmosfera usor luxoasa. fara manele, gratare pe marginea drumului sau cersetori. si cu mult verde. si cu multe terase. si am profitat de citeva minute de singuratate si m-am intors in copilaria mea. si am mers la izvoarele provocatoare de palme. la fel de buna si de rece e apa. doar locul s-a schimbat.

PS: in cateva zile revin cu poze.

Hotii de calorifere si vedeniile -Frate eu nu mai stiu ce sa ma fac cu magnetii astia. Cu hotii de fier.. Nu mai stiu! Mi-au distrus usa, mi-au spart casa in miez de noapte, imi terorizeaza familia si mai nou am inceput sa am vedenii din cauza lor. -Hai, ia-o cu inceputul. Ce s-a intamplat? -Pai sa vezi!

Acum cateva zile vecinul de la patru si-a schimbat caloriferele.Vechi!Din fonta! Calorifere adearate de pe timpul lui Ceausescu!De cand s-au construit blocurile in cartierul Poarta 6! Numai ca vecinei i s-a pus pata sa renoveze tot apartamentul si au schimbat si caloriferele.Si au reusit sa care toate caloriferele din casa, mai putin unul,ala din dormitor care era cel mai mare si cel mai greu dintre toate.Am inteles ca are vreo 20 de elementi si apoape 200 de kilograme. Au decis sa il lase pentru a doua zi, ca cica era prea greu. L-au scos din casa si l-au lasat pe hol. Numai ca l-au vazut magnetii, hoti de fier adica. Si au venit sa il ia la patru dimineata, cand dormea toata lumea.Erau patru.Pe doi dintre ei ii stiu ca au mai avut probleme cu militia, tot din cauza fierului. Si au apucat frigiderul in liniste, fiecare dintr-un colt si au reusit sa il coboare de la patru pana la etajul doi.

-Si? Ce legatura are  asta cu tine??? Nu mai inteleg nimic Dorele!

-Pai ARE!!! Ca la etajut 2 au scapat caloriferul pe scari, asta a luat-o la vale, mi-a rupt usa si s-a oprit la mine in bucatarie. Iti dai seama ca s-a auzit mai rau ca la cutremur si ca ne-am speriat de nu mai putem dormi de doua nopti. Si am ajuns sa stau si sa fumez toata noaptea pe balcon si sa tresar la fiecare zgomot!Zici ca sunt copil mic!

-Si de asta ai vedenii?

- Pai azi noapte am vazut un calorifer care se plimba singur pe strada!

-Dorele!!!! O IEI RAZNA!

-Iti jur! Mergea singur pe strada! L-am urmarit cu privirea pana la colt la Piata Rosu!Mergea singur pe strada! Iti jur! Am trezit-o si pe nevasta-mea! Si ne-am uitat amandoi, si ne-am frecat la ochi. Si am urmarit caloriferul pana la Piata Rosu.

-Si acolo s-a oprit! Si s-a asezat in picioare!

-Dorele!!!

-Da! Acolo s-a oprit si am vazut idiotii cum ies de sub calorifer. Erau doi tigani mici care mergeau aproape in patru labe si aveau caloriferul pe cocoasa. Iti repet: nu mai suport! Maine ma duc si imi gasesc un psiholog. Si ma apuc sa imi caut casa. Ma mut din Poarta 6. Sa scap dracului de magneti.

sa fugim de acasa pe atunci era super cool sa fugi de acasa in timpul liceului. se adunau cel putin doi sau trei, "strangeau" banii de prin casa si se urcau in primul tren. daca era vara, in 9 cazuri din zec, destinatia era marea. de obicei Costinesti sau Vama Veche.

daca era frig afara destinatia era Iasiul sau Bucurestiul, locuri in care se puteau cheltui rapid ''economiile'' prin cluburi, (pardon, atunci se numeau discoteci) sau prin magazine mari, adica tentatii pe care ei nu le aveau in micul lor oras natal. telefoanele mobile reprezentau doar o fantezie pentru ca pina si in filme se vedeau rar. de obicei se intorceau acasa cu coada intre picioare, murdari, flamanzi si in cele mai fericite cazuri cu cate o pereche de blugi noi sau cu o geaca mai acatarii. cei mai ghinionisti erau adusi cu politia si luau bataie si de la politisti si de la parinti. ei ramaneau doar cu satisactia de a se lauda in fata colegilor cu minunatiile facute sau vazute.

asa au facut si ei. intr-o clasa de 28 de elevi, erau doar 7 baieti. cat de o echipa de fotbal. si din cei 7 nu mai putin de patru au decis s-a stearga de acasa. era intr-o zi de vineri, chiar dupa pauza mare. aveau la ei citeva sute de dolari adica salariul parintilor pe vreo cateva luni, 2 sticle de 2 litri pline cu vin rosu, un baton de salam de var, o roata de cascaval si toata Romania in fata. au prins trenul pe ultima suta de metri, adica au alergat de la casa de bilete pentru a urca in ultimul vagon/

-Planul este urmatorul: ajungem la Iasi, schimbam banii, ne cazam intr-un hotel si la noapte discoteca
-Cate camere inchiriem?
-Cum cate? 4!!!! noi nu suntem toti 4?

lumea era a lor: toate usile li se deschideau in fata! duminica dimineata mai aveau jumatate din bani. luni seara mai aveau doar niste bani cat se le ajunga de bilete de tren.

-Ne intoarcem acasa?
-Ce-ai ba, esti prost? ce sa facem acasa? sa ne luam bataie, sa ne intoarcem la liceu? nunununu!!!! mergem la suceava. am eu un unchi si ne ajuta sa ne angajam!
-Alin, dar avem 16 ani! cine drau angajeaza niste copiii? si in noiembrie?

si s-au luat dupa Alin. in fond el era liderul grupului. deja isi imaginau cum vor pune ban pe ban si se vor intoarce acasa cu mii de dolari, nu cu sute. atunci parintii lor vor fi mandri si sigur nu vor lua bataie. Si au urcat in primul tren, si au coborat.....in orasul natal, 2 zile mai arziu. infometati, murdari si pregatiti sa ia bataie.

-Ia povesteste tu Aline! ia zi lu tata, cum te-ai decis sa te intorci acasa. zi, ca te bat dupa!
-Pai tata! eram aproape de Suceava. pe un pod! un frig de inghetase blugii pe noi. si ne era asa foame....
-Si?
-Si dupa cateva ore am inceput sa radem unul de altul ca aveam toti barba, mustati si sprancene ca Mos Craciun. de la promoroaca. si am zis: cat de tare poa sa ne bata? mai rau decat atunci cand m-ai batut cu furtumul de la masina de spalat nu poate fi. asa ca le-am zis sa ne intoarcem. stiu ca ma bati, dar macar dupa imi da mama doua darfurii de bors fierbinte, ca asa imi e de foame....

sa fugim de acasa

pe atunci era super cool sa fugi de acasa in timpul liceului. se adunau cel putin doi sau trei, "strangeau" banii de prin casa si se urcau in primul tren. daca era vara, in 9 cazuri din zec, destinatia era marea. de obicei Costinesti sau Vama Veche. daca era frig afara destinatia era Iasiul sau Bucurestiul, locuri in care se puteau cheltui rapid ''economiile'' prin cluburi, (pardon, atunci se numeau discoteci) sau prin magazine mari, adica tentatii pe care ei nu le aveau in micul lor oras natal. telefoanele mobile reprezentau doar o fantezie pentru ca pina si in filme se vedeau rar. de obicei se intorceau acasa cu coada intre picioare, murdari, flamanzi si in cele mai fericite cazuri cu cate o pereche de blugi noi sau cu o geaca mai acatarii. cei mai ghinionisti erau adusi cu politia si luau bataie si de la politisti si de la parinti. ei ramaneau doar cu satisactia de a se lauda in fata colegilor cu minunatiile facute sau vazute.

asa au facut si ei. intr-o clasa de 28 de elevi, erau doar 7 baieti. cat de o echipa de fotbal. si din cei 7 nu mai putin de patru au decis s-a stearga de acasa. era intr-o zi de vineri, chiar dupa pauza mare. aveau la ei citeva sute de dolari adica salariul parintilor pe vreo cateva luni, 2 sticle de 2 litri pline cu vin rosu, un baton de salam de var, o roata de cascaval si toata Romania in fata. au prins trenul pe ultima suta de metri, adica au alergat de la casa de bilete pentru a urca in ultimul vagon/

-Planul este urmatorul: ajungem la Iasi, schimbam banii, ne cazam intr-un hotel si la noapte discoteca
-Cate camere inchiriem?
-Cum cate? 4!!!! noi nu suntem toti 4?

lumea era a lor: toate usile li se deschideau in fata! duminica dimineata mai aveau jumatate din bani. luni seara mai aveau doar niste bani cat se le ajunga de bilete de tren.

-Ne intoarcem acasa?
-Ce-ai ba, esti prost? ce sa facem acasa? sa ne luam bataie, sa ne intoarcem la liceu? nunununu!!!! mergem la suceava. am eu un unchi si ne ajuta sa ne angajam!
-Alin, dar avem 16 ani! cine drau angajeaza niste copiii? si in noiembrie?

si s-au luat dupa Alin. in fond el era liderul grupului. deja isi imaginau cum vor pune ban pe ban si se vor intoarce acasa cu mii de dolari, nu cu sute. atunci parintii lor vor fi mandri si sigur nu vor lua bataie. Si au urcat in primul tren, si au coborat.....in orasul natal, 2 zile mai arziu. infometati, murdari si pregatiti sa ia bataie.

-Ia povesteste tu Aline! ia zi lu tata, cum te-ai decis sa te intorci acasa. zi, ca te bat dupa!
-Pai tata! eram aproape de Suceava. pe un pod! un frig de inghetase blugii pe noi. si ne era asa foame....
-Si?
-Si dupa cateva ore am inceput sa radem unul de altul ca aveam toti barba, mustati si sprancene ca Mos Craciun. de la promoroaca. si am zis: cat de tare poa sa ne bata? mai rau decat atunci cand m-ai batut cu furtumul de la masina de spalat nu poate fi. asa ca le-am zis sa ne intoarcem. stiu ca ma bati, dar macar dupa imi da mama doua darfurii de bors fierbinte, ca asa imi e de foame....

labradorul nu e caine de paza

Avea cea mai frumoasa casa din comuna. casa, himmm, putin spus. un living urias de 98 de metri patrati la parter, 4 dormitoare la primul etaj si tot atatea sus la masarda. acolo mai avea si o sala de forta, pe care nu prea o folosea. de fapt, cel mai mare efort l-a facut atunci cand i-a ajuns pe muncitori sa duca aparatele pe scari pina sus. pentru ca la parter aveau doar livingul, o bucatarie uriasa si o bucatarie, au decis sa-si imparta dormitoarele. el si sotia la primul etaj, copiii la al doilea. asta, cand veneau acasa de la facultate. de impartirea in sine cel mai fericit a fost de departe JOY, un labrador urias si extrem de jucaus. cel mai bun prieten al stapanilor, al copiiilor stapinilor si al celorlalti copii din cartier.


Nevasta!!!!! Am fost jefuiti!!!


primarul a scapat cana cu cafea din mana si aceasta s-a facut tandari in contact cu gresia din bucatarie. peste noapte intrase hotii in casa si ii curatasera toate lucrurile de valoare: plasma de 110 centimetri, sistemul audio de ultima generatie pentru care platise 80 de milioane, laptopurile si telefoanele pe care le lasa in fiecare seara pe masuta televizorului.  lipseau pina si hainele din cuier. in urma hotilor a  ramas era Joy, care statea cuminte langa semineu.

-L-or fi lovit cu ceva in cap. uita-te cum sta, parca nu are niciun pic de vlaga. hai la tata, Joy, hai la tata, lasa ca ne cumparam altele.

Doua saptamani mai tarziu seful de post din comuna i-a prins pe cei trei hoti. incercau sa vanda plasma cu 5 milioane pe marginea drumului. de aici pina la marturisirile complete nu a fost decat un singur pas. cand declaratiile erau semnate de toti cei trei complici in post a intrat si primarul

-Baaa, nu va fac nimic. nu va iau la bataie aici in post, desi pot asta. nu trag sfori sa luati fiecare maximum de pedeapsa, adica 15 ani, desi si asta pot. numai ca nu inteleg. trebuie sa imi explicati si va las in pace. cum dracu ati furat tot din living cu Joy acolo?

hotii se uitau unul la altul in liniste. era clar ca nu intelegeau ce intreaba primarul. edilul era un car de nervi.

-Cum dracu ati furat tot CU CAINELE in camera????

-Apoi dom primar, cu tot respectu, cand l-am vazut venind spre noi, asa mare cum e el, ne-am cam speriat. numai ca el nu venise sa ne muste. venise cu o minge rosie de cauciuc in gura. si toata noaptea eu m-am jucat cu cainele si cu mingiuca lui, si astia doi au incarcat ce-au gasit si au carat cu spatele.

-Aha. mingiuca. cauciuc. aha.

A iesit in liniste. a scos telefonul. a apasat tasta 2 si si-a sunat sotia.
-Cheama-i pe aia de la X Escort. sa monteze cele mai bune sisteme de securitate. si camere de supraveghere. si ce mai vor ei.

ciobanul si vanatorul de caini

si-a luat pusca pe umar, rucsacul in spate si cartusiera la brau. avea autorizatie de vinatoare pentru iepuri si asteptase iesirea asta citeva luni bune.

-macar doua focuri sa trag si eu si tot nu ies degeaba din casa.

 nu avea gonaci, asa ca isi parca masina la iesirea din oras si o luase singur pe aratura, poate-poate o sari vreun urecheat sau o coana vulpe. nu mai trasese un foc din primavara, si acum se apropia deja Craciunul. simtea cum ii ard degetele sa traga primul foc. isi pregatise singur munitia  si pentru ca afara era un ger de crapau pietrele a ales cartusele de calibru mai mic. de mult nu mai prinsese o zi atat de buna pentru vanatoare si avea de gand sa profite de fiecare moment in parte. si asa ar fi fost daca nu s-ar fi intamplat singurul enervant pentru un vinator inrait ca el: sa vada o adevarata haita de caini care alergau dupa  un iepure disperat sa isi salveze viata. daca l-ar fi prins, ar fi fost devorat in doar cateva minute. vazuse nenumarate astfel de situatii si cainii ajunsesera sa faca adevarate ravagii pe toate fondurile de vanatoare. atacau iepuri, fazani, caprioare sau chiar mistreti. cu adevarat periculosi erau in perioada de reproducere. puii nu aveau nicio sansa in fata lor, prin urmare erau mai periculosi decat toti vanatorii din romania la un loc. cateva zeci e secunde mai tarziu iepurele fusese ajuns din urma si mancat de viu in fata vanatorului aflat la mai putin de 100 de metri distanta. s-a apropiat in fuga de cainii ce pareau turbati. a pus pusca la ochi si a tras in cel mai mare dintrei ei. a cazut secerat in timp ce restul s-au imprastiat in toate directiile. cand a ajuns langa iepure din el mai ramasese doar un picior si craniul. a scos cartusu tras si l-a inlocuit cu unul nou. si-a asezat ranita mai bine in spate si a plecat mai departe cu un gust al dracului de amar in gura.

-ce crucea matii mi-ai omorit caineele ba, boule?

vanatorul a intors capul si a vazut un cioban cocotat pe un superb armasar alb. avea o caciula de blana pe cap si o furca cu doi tepi in mana, folosita de ciobani pentru a curata grajdurile de gunoi. l-a ignorat pe scandalagiu. nu s-a pus niciodata cu prostii asa ca a hotarat sa isi vada de drum, chiar daca ciobanul continua sa injure si sa ameninte.  a vazut insa cu coada ochiului cum calaretul ridica furca la nivelul capului si o arunca cu forta spre el. a apucat sa se retraga la timp insa a vazut coltii ascutiti ai acesteia trecandu-i prin fata ochilor. la doar cativa milimetri distanta.

extrem de calm a scos ambele cartuse de pe teava. a cautat un cartus de 2 milimetri, cu alice foarte mici folosite in special la pasari. in fond calul nu avea nicio vina si nici nu trebuia sa sufere. a indreptat arma spre pamand si in directia copitelor si a tras. si armasarul a inceput sa alerge cum nu a facut-o nicodata inainte. si cum nu a mai facut-o vreodata dupa. alerga ca un pur sange arab anntrenat pentru derby. alerga in ciuda eforturilor facute de ciobanul care abia se mai tinea in sa. si a alergat asa pina cand vanatorul nu l-a mai putut urmari cu privirea. multi kilometri adica.

-macar am tras doua focuri astazi. tot e bine, isi spuse in gand, in timp ce se abtinea cu greau sa nu rada de soarta calaretului

hotul de tancuri

era descurcaret de mic. le lua rapid maruntii celorlalti copii din fata jocului la jocurile in care castiga mereu cel care arunca moneda mai aproape de o linie trasata cu creta sau care reusea sa bage toate monezile in mici gropi sapate inpamant. cand avea doar 5 ani si jumatate a furat din poseta mamei 100 de lei si a cumparat doua cutii de gume turbo. la sfarsitul zilei toti vecinii lui mestecau guma de ii dureau falcile. pe el l-au durut alte parti ale corpului, in special la spate, dupa ce a fost prins si judecat de parinti. a doua zi insa recuperase o mare parte din bani dupa ce a vandut surprizele cu masini de curse. a crescut, insa anii nu i-au adus si maturizarea la care sperau parintii, si prin urmare problemele au tot aparut. batranii au crezut ca l-au apucat de un picior pe Dumnezeu cand odorul lor le-a spus ca se angajeaza la un batalion de tancuri.

"Daca nici armata nu il potoleste, apoi nici Dumnezeu nu poate!"

si l-a mai potolit. putin. discplina ii prindea destul e bine si scandalurle au inceput sa dispara. incet, incet a castigat  increderea superiorior. incet,incet a mai crescut in grad. si s-a intors la viata de dinainte. de golanas. de baiat de cartier descurcaret. si a inceput sa vanda tot ce ii cadea in mna si nu atragea atentia prin disparitia sa.

-deci, baieti: nu vreti biste bocanci cu virf de otel. sunt aproape noi. nepurtati!
-nu!
-niste curele din piele groasa! sunt cu catarama din aia patrata. metalica. sunt foarte bune
-nu!
-niste conserve din carne?
-nu!
-o uniforma kaki?
-nu!
-una de camuflaj?
-nu!

s-a dezumflat repede. spera sa faca rost lesne de niste bani, mai ales ca mai era putin pina la Craciun si era extrem de stramtorat.

-auzi, eu as avea nevoie de ceva, dar cred ca este peste puterile tale.
-zi despre ce e vorba!
-nu cred ca poti sa faci rost
-zi!
-nu cred ca poti sa-l scoti din unitate. eu de mic mi-am dorit, si am bani. sa stii ca platesc cu banul jos
 simtea ca nu mai are rabdare. -ZI O DATA!
-mi-ar trebui un tanc. adevarat. fara munitie. doar tancul

se facu liniste. o liniste de mormant. militarul nostru era cu gandul departe. probabil pe la gardul de sarma ghimpata de la marginea unitatii. stia el un loc pe unde ar putea iesi neobservat.

-chiar vrei un tanc? intreg? si platesti cu banul jos?

hohotele de ras ale gastii l-au adus rapid cu picioarele pe pamant. si el care chiar credea ca poate da lovitura intr-o singura seara si sa scape o data pentru totdeauna de ingrozitoarea armata

atentie la gropi! si la autostopiste

Isi umpluse masina pina la refuz. In portbagaj nu mai avea loc  nici sa arunce un ac, in timp ce pe scaunele din spatele masinii tronau perne, plapume, sau lenjeriii de pat. Isi ajuta o prietena sa-si mute toate bunurile dintr-un colt de tara in altul, si singurul loc liber din vehicol era scaunul din dreapta. Si asta pentru ca prietena s-a deci in ultimul moment sa mai stea o zi chiar cu riscul de a veni cu trenul. Prin urmare era singur intr-o masina plina pe un drum de peste 500 de kiometri. Doar el, muzica in boxe si drumul. Refuza sa ia vreodata autostopisti. Ii era frica, prin urmare singurii pentru care opera masina pentru a-I duce distante scurte erau copiii sau batranii. Ii considera inofensivi si cei vorbareti il ajutau sa I se para drumul mai scurt si mai placut. Pe drumul asta insa nu I se paruse nimeni de incredere, prin urmare soselele din Baragan I se pareau mai pustii ca niciodata. Mai ales ca era momentul in care ziua se ingana cu noaptea, vizibilitatea era scazuta iar la radio muzica se auzea tot mai neclar. Era in mijlocul pustietatii si avea senzatia ca va mai dura mult si bine pina cand va ajunge acasa.  I se intampla rar sa se plictiseasca la volan si ziua aceea era una dintre ele. ’”ce bun ar fi un mosulica autostopist” isi spunea in gand. Cu gandurile departe, la uriasa cad ape care si-o imagina plina cu apa fierbinte a luat cu roata din dreapta in plin o groapa uriasa care a zdruncinat din temelii toata masina si a facut una dintre pernele din spate sa ajunga aproape de picioarele sale. A tras imediat pe dreapta sa verifice daunele. Nu ii era frica decat de o pana care ar fi insemnat sa scoata toate bagajele din masina pentru a ajunge la roata de rezerva. Din pacate era déjà prea intuneric, iar lantern era si ea tot in portbagaj, asa ca s-a hotarat sa mearga cu grija pina in primul sat sis a traga sub un stalp electric sa vada mai bine. Nu de alta dar nu vroia sa se trezeasca din senin cu vreo bata in cap sis a ramana fara masina. Asa ca in urmatoarele 30 de minute a mers cu 25 de kilometric la ora pina a gasit si prima casa de om si primul stalp de iluminat stradal. A oprit din nou, a rasucit cheia in contact. A dat sa iasa doar ca a auzit portiere din drepta cum se deschide. A vazut apoi o pustoaica, sa fi avut 16, cel mult 17 ani, cum urca nestingherita in masina. Mesteca guma cu gura larg deschisa si avea un decolteu la fel de ….larg. nici macar nu l-a salut. Si nici nu s-a oprit din mestecatul care ii producea, se pare, o maxima placere. Fara sa scoata o vorba s-a uitat in ochiilui, dupa care s-a uitat in spatele masinii.

-Da” unde-I baietu” ciela?

-Ce baiat, domnisoara? Pe cine cautati?

-   Baietu ciela, cari-I cu masina asta!!!

-Nu e un baiat domnisoara. E masina mea si sunt doar eu in masina.

-Sigur?

-Da! Sigur!

S-a mai uitat inca o data printer pernele din spatele masinii. S-a mai uitat nonsalant si in ochii soferului. S-a oprit pentru doua secunde din mestecat. A coborat si dusa a fost. Fara sa salute, fara sa se scuze, fara sa spuna o vorba.

Socat el a pus mina pe cheie, a rasucit-o in contact si a plecat mai departe. Uitase de ce oprise sic and si-a amintit ajunsese déjà acasa si ii povestea patania prietenului lui cel mai bun.

-Ba dar prost mai esti! Cand crezi tub a ca mai sare o pustoaica asa buna singura la tine in masina?b

VIDEO SUPERB: sa punem mana de la mana poate ajutam omul asta cu un sponsor!

http://www.youtube.com/watch?v=zfIiBbGoWuI&feature=youtu.be

“Buna ziua,

Mă numesc Orban Gabi, sunt din Sfântu Gheorghe şi aş vrea să cer ajutorul dumneavoastră. Vă rog frumos să-mi daţi un share la acest video al meu… Am pus foarte multa muncă în acest sport (mai mult de 10 ani) şi nu prea am avut ajutor (sponsori) să merg la concursuri şi nu prea mă ştie lumea ca să mă cheme la evenimente la demonstratii. Aş vrea să ştie cât mai multă lume despre mine şi ceea ce fac. În anul 2012 am fost primul care a participat din România la Campionatul Mondial al Trialului. Vă rog să daţi un share la video pe blogul dumneavoastra.”

http://www.youtube.com/watch?v=zfIiBbGoWuI&feature=youtu.be

cei mai prosti teroristi din romania

era la moda in acea perioada sa pui mana pe telefon si sa suni la 112  si sa anunti ca e o bomba pusa in liceele din oras. unii o faceau sa scape de o teza sau de a fi ascultati la o lectie pe care nu au invatat-o. altii o faceau pentru ca nu mai puteau de dorul iubitelor si voiau sa-si intalneasca mai repede ...consoartele. insa cei mai mai multi o faceau din plictiseala sau pentru a dovedi gastii cat de cool sunt. era amuzant pentru ca nimeni nu era vreodata prins si se distrau pe seama politistilor care apareau la televizor pentru a-i declara teroristi si a-i ameninta cu ani grei de inchisoare. asta pina intr-o zi.

"Veniti repede la noi la liceu, la Ovidiu. E o bomba!"

Asta a auzit in acea zi ofiterul de serviciu din dispeceratul politiei. era aproape de orele pranzului, moment in care de obicei liceenii se pregateau sa plece spre casa. la celalat capat al firului se auzea o voce de adolescent care se chinuia sa vorbeasca mai gros, dar si un alt pusti care se distra teribil. ofiterul stia ca la mijloc este o noua gluma, ca toate celelalte glume proaste inregistrate de la inceputul anului scolar. chiar si asa a pus mina pe telefon si a anuntat politia municipala dar si genistii sa mearga la Liceul Ovidius, situat undeva pe langa gara Constanta, sa caute bombe care nu vor fi gasite niciodata. si asa cum se si astepta, o jumatate de ora mai tarziu a aflat ca totul fusese o alarma falsa, numai ca tinerii pusi pe sotii au sunat din nou la 112.   "La liceul din Ovidiu este o bomba!"  aceeasi voce fortat ingrosata de adolescent insotit de amicul pus pe sotii. asa ca ofiterul a pus din nou mana pe telefon si a sunat, de data aceasta la politia orasului Ovidiu. a fost momentul intrarii in scena a unui politist adevarat cu fler de detectiv care a dat o fuga pe jos pina la liceu. era imbracat in civil, asa ca nu i-a fost greu sa observe ce se intampla, fara sa fie bagat in seama. i-a vazut pe cei doi glumeti, s-a aproapiat usor de ei si a prins franturi de discutie care i-au dat de inteles ca are de-a face cu "teroristii"! i-a saltat pe amandoi, i-a dus la sectie si i-a bagat in doua camere diferite. i-a tinut fix 45 de minute dupa care a intrat in camera unuia dintre ei. "Teroristul" era alb la fata si respira sacadat.

"Tati, ai pus-o! iti iei pina la 15 ani de inchisoare pentru terorism. prietenul tau a marturisit tot! a zis ca tu ai sunat ca va asteptati prietenele. direct la parchet te ducem acum sa iti facem dosar penal"

''Dar nu am sunat eu, el a sunat! eu nu am pus mana pe telefon "

Cei doi au fost primii "glumeti" retinuti in Constanta pentru alarme false cu bomba. si primii care au si ajuns in spatele gratiilor pentru asta.