despre muşte. urate insecte

Avea doar 4000 de kilometri. La bord. Inca mirosea a nou, a imaculat, a curat. A piele. Era cea mai frumoasa masina din lume. Si nu o spunea el, o spuneau nemtii de la nu stiu ce revista germana de profil care facusera un top si o cocoţaseră în vârful ierarhiei deşi era o japoneză şi luase faţa unor maşini făcute in Bavaria. Sau era un top al celor mai fiabile? Nu mai conta, pentru el era cea mai frumoasă maşină din lume. Şi rula pe autostradă ca un monopost de Formula unu, ca o barcă de mare viteză pe un lac fara valuri. Şi motorul torcea ca o siameză după ce s-a delectat cu o oală plină cu smântănă. Nu se auzea nimic, de parcă motorul ar fi fost oprit. La un semafor chiar a vrut să coboare din maşină şi să verifice asta. şi avea şi pilot automat şi liniiile caroseriei păreau..

-Guriţă, o muscă! Uite ce muscă urâtă!!!

Se opri brusc din reverie după ce i se atrase ateţia asupra insectei. '''Şi dacă e o muscă??? Ce e cu asta, nu ai mai văzut o muscă" se găndi. "Uite ce frumuseţe de maşină şi ea se uită după o muscă"

-Guriţă, dă-o afară!!

Trebuia să îi dea dreptate. Era o muscă îngrozitoare. Albastră. Sau verde. Uriaşă. A coborât uţor geamul, a speriat-o cu mâna, a dat-o afară, a ridicat geamul şi a continuat reveria.

"Ce înseamnă tehnologia asta. apeşi un buton, coboară geamul, apeşi un buton urcă geamul"

-Guriţă, nu ai dat-o afară!
-Ba am dat-0!
-Ba nu!!!! Uite-o!

Într-adevăr scârboşenia se întorsese şi bâzâia pe lângă oglinda retrovizoare. Aşa că a repetat procedura. Dat jos geamul, dat musca afară, a şi văzut-o zburând, ridicat geamul.

-Guriţă, încă o muscă. Sunt două acum. Zici că vin de la motor. Aşa că următorii 100 de kilometri de autostradă i-a petrecut dând muştele afară. La intrarea în Bucureşti a tras pe drapta, a deschis capota si a verificat fiecare ungher al compartmentului motor. A ridicat ştergătoarele, a verificat in portbagaj. A verificat până şi la faruri. Nici urmă de muşte. Bucureştiul l-au făcut dus-întors cu geamurile deschise. Să iasă singure, că-l dureau deja mâinile cât le-a speriat. Nu şi-au mai spus un cuvânt. Au ieşit din oraş, au ajuns din nou pe autostradă şi se gândea cu groază la hărmălaia care se va auzi în maşină de fiecare dată cănd va coborî geamurile la 130 la oră să dea muştele afară. Asta în condiţiile în care maşina lui era atât de silenţioasă, de zici că nu avea motor...

-Gata, ştiu!!!!!! A tras brusc de volan, a intrat în prima parcare. A deschis portbagajul, a scos toate catrafusele. Şi triughiul reflectorizant şi trusa medicală. A ajuns la roata de rezervă şi a aruncat-o cum arunci o minge de plajă şi a a ajuns în inima portbagajului. Acolo unde ajunseseră şi un pumn de râme folosite la ultimul pescuit. Râme care fugiseră din trusa de pescar. Râme care muriseră ascunse sub roata de rezervă. Acolo zeci de muşte în diferite stadii de evoluţie aştepau să îşi ia zborul în maşina lui. În maşina pe care nu ştiu ce nemţi, de la nu ştiu ce revistă, o declaraseră cea mai frumoasă maşină. Sau cea mai fiabilă. Nu mai conta

Amintiri de pe balta. Sau cum poate fi un esec al naibii de dulce

-Liviule, tii minte somnul ala de 14 kile?
-Ala de l-ai prins la Sabangia.
-Aha! Mai tii minte locul?
-Da, era la salcii, in balta mica.
- Si mai tii minte ce a facut monstrul dupa ce l-am agatat?
-Da! A fugit in papura, ca am vrut eu sa intru dupa el cu un cutit. Sa stii ca intram, chiar daca era rece si era noapte afara.
-Ei bine, stai sa iti povestesc ce am patit azi noapte

Am ajuns pe balta pe la 6 seara. Inca lumina afara, asa ca nu m-am grabit deloc. L-am salutat pe nea Alexa, am stat putin la palavre si apoi m-am dus cu masina in acelasi loc. Mi-am asezat sculele pe ponton fara sa ma grabesc. Aveam tot timpul. Stii lanseta aia mica de o am mostenire de la taica-miu, fie-i tarana usoara. Aia am pus-o pentru rapitor, ca este si stiuca si salau in balta. Doua lansete le-am pus pentru crap: una cu boabe de porumb si una la pufulete. A patra lanseta am aruncat-o la somn,  cu buchet de rama neagra. Din aia mare. Am pregatit si o undita dar nu am mai bagat-o ca e apa mica si ma omora carasul si numai de emotii gratuite nu aveam eu nevoie pe balta. Si apoi m-am pus pe asteptat. O liniste si un aer curat, doamne, doamne! si pasari car cantau acolo asa frumos si vantul care...

-Lasa-l dracului de vant. Zi ce s-a intamplat.
-Ho, nu te grabi,  ca nu te-ai grabit cand ti-am zis sa mergi pe balta. Asa,deci. In stanga mea doi pescari din Galati. Cred ca erau pentru prima oara pe balta pentru ca se multumeau cu peste mic, desi stii si tu ce namile stau ascunse acolo. In dreapta mea trei pescari din Constanta. De-ai baltii. Meseriasi oamenii. Mi-am dat seama dupa ce am vazut barcuta folosita pentru momit. A trecut de cateva ori pein fata mea cu viteza. Buna barca, ar trebui sa ne luam si noi una, sa intram in randul lumii. Dar sa revin. Am stat cu ochii pe lansete pina la 2 noaptea. Tii minte ca atunci somnul a muscat pe la miezul noptii. La un moment dat nu am mai rezistat. Am legat bine lansetele si am intrat in masina sa trag un pui de somn. Am pus ceasul sa sune doua ore mai tarziu si m-am chinnuit sa adorm. Nu cred ca are rost sa iti mai povestesc ce vise cu somni uriasi m-au bantuit se m-am trezit mai obosit. Pe la 3 jumate cobor din masina si incep verificarea sculelor. Lanseta pentru rapitor, neatinsa. Cele doua de crap, la fel. Singura speranta era in montura pentru somn.

-SIIIII?

-O ridic de pe stativ si trag o data la mine cu putere. E lanseta aia de 2.60, aia subtire. Am castigat-o la o Cupa a presei si e...
-Zi o data!!!!
-Simt o trasatura ingrozitoare de la capatul firului. Stii ca cel mai mare peste e ala de il scapi, dar trasatura a fost groaznica. Groaznica!!! Sa imi smulga mana din umar. Imi dau seama ca raportul de forte nu imi este favorabil. Incep sa mulinez putin si recuperez citiva metri de fir. Deci se poate, imi zic. In acel moment FORTA se pune in miscare si imi trage lanseta spre drepata. Spre stuf, cum a facut si somnul. Tin bine varga in mana si incerc sa il amagesc. Il las sa imi castige cativa metri, smuncesc usor si reusesc sa il apropii citiva metri de mine. Ce bine era sa  fi fost si tu acolo Liviule!!! Din pacate nu a durat prea mult, se apropia prea tare de mal, adica de vegetatie. Imi era frica de vegetatie, pentru ca acolo se putea incalci firul si nu as fi avut cum sa il aduc la mal. Simteam cum imi furnica tot corpul. Cum ma dor mainile, spatele. Simteam inima cum imi bate cu putere. Simteam cum..

-L-ai prins?
-Citeva secunde mai tarziu mi-a dat lovitura de gratie. O smuncitura puternica dupa care firul s-a relaxat, s-a rupt. Mi-a fost frica sa il aduc la mal. Stiam ca nu ma va crede nimeni, poate doar tu Liviule, asa ca am recuperat usor carligele din apa. Si cand a ajuns capatul firului la mal, ce sa vezi?

-PESTELE ERA ACOLO????
-Du-te ma dracu! Cum sa fie acolo. Ce crezi ca venea singur ca prostul? Nu! Dar avea 2 plumbi.
-Cum 2 plumbi?
-Pai sa iti explic. Vecinul din dreapta, ala cu barcuta aruncase lanseta peste lanseta mea. Si cand am scos-o sa verific ramele, eu de fapt trageam lanseta lui de pe mal, in timp ce el imi tragea lanseta mea. Ca-n filmele cu prosti. Cand si-a dat seama ce se intampla, a taiat firul lansetei lui, sa nu ne mai chinuim. ORICUM: a fost cea mai frumoasa senzatie pe care mi-a putu-o da vreodata un esec. Dimineata a venit la mine cu doua beri sa isi ceara scuze. Si a plecat bulversat. nu putea intelege de ce zambesc ca o toanta.

inca mai putem spera

-Ati facut pana, asa e? 

erau 35 de grade afara, apele curgeau de pe mine mia ceva ca in timpul unei ploi torentiale. roata arata ingrozitor iar prezoanele pareau a fi stranse de un robot urias. ale dracului, niciunul nu dadea semne ca ar vrea sa se defileteze. asa ca m-am intors hotarat sa imi vars nervii si frustrarea pe cel care avea tupeul sa ma intrebe ceva atat de evident.

---DAAAA! Am urlat eu, insa vocea mi s-a stins incet pina la finalul cuvantului cand am vazut ochii curiosului. un pusti blond cu multi pistrui si o strungareata uriasa. se vedea pe fata lui ca ultimul lucru pe care si l-a dorit a fost acela de a fi ironic si ca puiul de lipovean aflat la mai putin de un metru distanta era ingrijorat de soarta mea.

-Bine ca nu s-a rupt roata. ati lovit cam tare bordura aia. acu doua zile un logan a plecat pe platforma de aici.

nu mi-am putut abtine un zambet gandidu-ma ca poate am avut noroc. sigur am avut noroc. aveam viteza destul de mare iar bordura din curba am luat-o in plin. chiar ca imi puteam rupe roata. 

-Nenea, va pot ajuta cu ceva? De data asta chiar am ras. 

-Crezi ca poti scoate roata?

-Nu, dar il chem pe tata. el e puternic. a fost culturist. are muschii la mana mai mari ca piciorul meu. dar pot sa ma duc acasa sa va aduc niste apa. rece.de la frigider

intre timp reusisesm sa desfac unul cate unul cele 4 prezoane. am scos, ajutat de prietenul pistruiat,  unditele din portbagaj, pestele, cutia cu scule si in cele din urma am ajuns la roata de rezerva. zece minute mai tarziu, tot cu ajutorul lui bagajele erau la locul lor iar roata statea bine stransa in dreapta. am scos 10 lei din buzunar si i-am intins pustiului.

-Nu nene, nu pot sa ii iau! Ma bate tata!

-Pai m-ai ajutat.

- Si ce? NU! NU

Am insitat vreo doua minute, in zadar insa. asa ca am apelat la un siretlic.

-Ia zi-mi, magazinul unde e? Mi-a aratat intinzand mana dreapta.

- Si ce inghetata buna are? mi-a enumerat repede citeva sortimente. i-am intins cei 10 lei.

-Ia doua. cu ciocolata si alune. S-a intors 3 minute mai tarziu cu ambele inghetate neincepute si cu 2 lei rest. am luat restull, una dintre inghetate, am sarit in masina si am plecat. am deshis inainte geamul si l-am salutat. 

-Sa cresti mare!! Tara asta inca mai are o sansa

Profu de bio si pescuitul

Era cel mai bun profesor de biologie din micutul orasel de pe malul romanesc al Prutului. Cel mai bun, cel mai iubit, cel mai apreciat.  Insa pe cat de bun era ca dascal, pe atat de prost era pescar. I-am putea spune slab, insa burtica capatata inainte de pensie ar tine cu tot dinadinsul sa ne contrazica. Deci: profesor bun si iubit, pescar lipsit de sansa si totodata lipsit de rezultate. Inghitea in sec de fiecare data cand vecinii de bloc il luau la misto cand il vedeau cu ranita goala in spate si cu unditele pe umar. “Cum e dom profesor cu pestele ala, nu a vrut sa iasa la tabla? ” sau “neascultator crapul ala, dom profesor, nu a invatat lectia nici de data asta? ”. Reusi sa faca un calcul simplu, daca ar prinde intr-o zi cite un peste, cit de mic ar fi el, pentru fiecare gluma proasta auzita despre pasiunea lui de o viata, cu siguranta ar umple un bazin olimpic. “HIMM, cum suna asta. Un bazin olimpic plin cu pesti. Un bazin in care as pescui doar eu. Atunci cu siguranta as prinde si eu peste, si nu ar mai rade vecinii de mine.”

Razbunarea, dulcea razbunare

Ca in majoritatea cazurilor, ziua de azi nu fusese una tocmai norocoasa. A ajuns pe balta printre primii. Se ingana ziua cu noaptea si abia a vazut sa isi aseze unditele pe stativ si sa bage ramele in ace. La doua minute dupa ce a aruncat prima lanseta a avut si prims trasatura. Ziua incepea perfect. Parea ca norocul s-a intors cu fata spre el. Parea o sansa sa le arate tuturor ca pina acum a fost doar ghinion si nu nestiinta. Citeva zeci de secunde mai tarziu avea in plasa un caras de 450 de grame. L-a cantarit de doua ori inainte sa ii dea drumul In  plasa, l-a pupat si nu si-a putut opri un zambet. “Hai doamne, macar zece din astia. Fac si eu o saramura, mai dau si la dusmani. Sau macar cinci si ii pastrez pentru mine”.  Sase ore mai tarziu avea tot un singur peste iar soarele puternic il oblige sa stranga sculele, sa se spele pe fata si sa plece spre casa. Desi stia ca va trece din nou prin stresul “declaratiilor” din fata blocului el era multumit. Se relaxase, isi umpluse bateriile pentru o saptamana de scoala si plamanii cu aer curat. Lasa balta in spate, trecu printre gradinile de zarzavat de pe malul apei si se indrepta spre casa.

-Dom profesor! Dom profesor!

-Ia uite ca incepe, se gandi pescarul in timp ce se intoarse spre vocea care il striga dintr-o gradina superba plina cu vinete, ardei grassau ceapa. Déjà astepta vreo gluma proasta despre pesti  si profesori de liceu.

-Dom profesor, sunt eu.  Adochitei, de la 12 B. Nu ma mai tineti minte? Am terminat acum trei ani.

Isi amintea de Adochitei. Copil cuminte, familie modesta de oameni gospodari. La un moment dat picase intr-un anturaj dubios si a fost nevoie sa il ameninte cu corijenta pentru a-l aduce pe drumul cel bun.

-Ce mai faci, mai Andrei?

Fostul elev se bucura de intalnirea cu dascalul sau, dar mai ales de faptul ca acesta isi aduce aminte de el.  Cu un zambet urias pe fata, in doar catea minute ii umplu ranita cu cele mai frumoase legume.  Profesorul se scuza si incerca sa il refuze.

-Va rog  eu,  o mica atentie. Macar atat, dupa cate ati facut pentru mine.

O jumatate de ora mai tarziu, pescarul/profesorul intra triumfator in cartier. Avea un zambet draconic pe fata si un plan genial in minte. Cand l-au vazut cu ranita doldora l-au lasat toti vecinii in pace. Nimeni nu stia ca are doar un peste in ranita plina pina la refuz cu vinete sau kapia. Si nimeni nu putea macar sa isi imagineze cat de departe poate merge dorinta de razbunare.

-Nevasta, du-te la cineva in vizita. Unde vrei tu. Lasa-ma singur vreo doua ore. Am putina treaba. Sotia il asculta linistita. Stia privirea asta. O mai vazuse candva. Asa ca isi lua repede poseta si iesi val-vartej pe usa.

Ramas singur profesorul si-a dus planul draconic la bun sfarsit. A scos cea mai mare tigaie. A deschis toate geamurile apartamentului si a lasat usa de la intrare intredeschisa. A scos nefericitul peste din juvelnic. Nici macar nu l-a mai curatat de solzi. L-a aruncat in tigaia incinsa si l-a prajit. 44 de minute. Pe ceas. 44 de minute in care nu a facut altceva decat sa se asigure ca va iesi cat mai mult fum. La final l-a aruncat la gunoi. Era totul ars taciune. Iar blocul mirosea mai puternic decat o piata de peste. Nu mai era locatar din cele doua scari care sa nu stie ca dom profesor de biologie a prins un rucsac de peste si a prajit toata dupa amiaza. A fost cea mai frumoasa dupa amiaza din viata lui. Dupa amiaza din care nimeni nu a mai ras de calitatile lui de pescar.