il relaxa condusul. daca era nervos demara tot timpul in tromba. alegea drumurile lungi, mai putin aglomerate, si daca afara ploua sau era noapte se linistea inainte sa se termine primele trei sau patru melodii de pe CD-ul cu muzica de drum lung. el, masina, muzica si soseaua. destinatia conta mai putin, important era drumul. de data asta insa nici vorba de nervi. erau o gasca mare si impreuna fusesera la munte. cu zapada, multa zapada, (mi-e dor de zapada, asa brusc) cu vin fiert, muuuult vin fiert, cu partii, schiuri si petreceri noaptea. un mini-concediu din care se intorcea mai obosit decat plecase, dar ce mai conta. il astepta un drum lung si placut pina acasa. 600 de kilometri de curbe, serpentine, orase si putina autostrada. 600 de kilometri in care va conduce doar el si in care isi va vedea pasagerii dormind liistiti. de fapt linistite. prietena ii dormea tot timpul in dreapta in timp ce prietena ei cea mai buna urma sa urce in spate. trebuia sa fie concediu lor, dar cum pina la urma gasca formata a fost tot mai mare, s-au aciuat si cu ea pe cap. "Abia s-a despartit de prietenul ei, nu o pot lasa acasa"!
ploi, serpentine si fantome pe Valea Oltului
-La 4 trezirea. nu vreau sa prind aglomerata Valea Oltului! si nici centura Bucurestiului. Cu putin noroc la prinz suntem acasa. asa ca la 4 dimineata toti trei erau pregatiti de drum. el cu doza de Redbull in stanga si prietena in dreapta. prietena ei, sa-i spunem Maria, cuminte in spate. ploua mocaneste asa ca Maria a ales sa-si traga o gluga pe cap pina la masina. si-a inceput show-ul. asfaltul ud ii dadea senzatia de derapaj, un sentiment al dracului de placut, dar un sentiment de care se bucura doar el. cele doua pasagere dormeau linistite. asa cum se si astepta. si a inceput sa depaseasca usor, usor toate tirurile care ii apareau in cale. il ajuta si masina, si conditiile meteo dar si faptul ca pe alocuri soseaua se largea special pentru a-i permite lui acest lucru. tinea strans volanul in maine imaginandu-si cum ar putea fi un pilot de rally si cum lasa in urma toate masinile concurentilor sai. muzica pusa in surdina in boxe accentua si mai tare sentimentul de cursa contraconometru. arunca o privire in dreapta: ea dormea linistita deci nu avea cine sa il certe daca apasa prea tare acceleratia. si atunci s-a intamplat nenorocirea, ceva ce i-a inghetat sangele in vene. era ingrozit. terifiat. nu stia cum sa reactioneze sau daca trebuie sa faca vreun gest. s-a speriat atat de tare incat in cateva secunde a ajuns sa mearga cu mai putin de 40 la ora. de fapt masina mergea parca din virtutea inertiei. nici nu stia daca mai este in viteza sau nu. de vina a fost tirul din spatele lui. nu a inteles cu ce a putut sa il supere pe soferul care s-a razbunat dandu-i faza lunga in oglinda retrovizoare. initial l-a orbit. dupa care a fost momentul in care a vazut o fantoma adevarata in masina sa. de fapt doar capul unei fantome, sau doar forma capului care statea nemiscat in spatele sau. si a vrut sa traga pe sreapta sa evite astfel un accident si sa inteleaga ce se intampla. la ultimele teste psihologice iesise bine, deci nu credea in halucinatii sau vedenii. Si si-a adus aminte, a zambit, a accelerat si a spus cu o voce usor tematoare: "Te rog frumos Maria. da-te intr-o parte. nu vad de tine in spate. de fapt nu vad nimic de gluga ta!"
