Coada la.....pacanele

Un prieten cu putine tigle pe casa sustinea sus si tare ca romanii ar sta la coada si la bataie. Daca s-ar da gratis, binenteles. Si am vazut, de-a lungul timpului, cozi pentru lucruri care mai de care mai ciudate. Am vazut cozi la alimente si oameni care au pierdut 48 de ore stand la rand sa primeasca gratuit orez si biscuiti de la Uniunea Europeana. Alimente care, daca ar fi fost cumparate din magazin ar fi costat in jur de 25 de lei si pentru care unii romani au luat un taxi sa le transporte, taxi pentru care au platit 20 de lei. Sau chiar mai mult. Am vazut cozi la oale si tigai. Am vazut cozi la detergenti si cozi la plasme. Am vazut chiar si cozi la mamaliga, rame si coropisnite folosite de pescari. {Cu asta as fi de acord, oamenii mergeau la pescuit in delta :)}. Dar va jur ca pana azi nu am vazut niciodata o coada la ......pacanele. Nu mai putin de 12 indivizi, cel mai mic de virsta liceului, cel mai batran pensionar, isi disputau astazi doua aparate de jocuri de noroc intr-o casa de pariuri de la Hala Traian. Norocosii,  daca ii putem numi asa, stapanii butoanelor, erau doi tipi masivi, unul de vreo 25, celalalt de peste 40 de ani, extrem de guralivi si de amenintatori. Cu fiecare veste proasta pe care le-o dadea aparatul din fata loc, cu atat nervozitatea lor crestea. Mai ales cand unul din cei 10 mustiurii aflati la coada isi permitea luxul de a-i intreba daca mai joaca. "Mars la munca in .... mea. V-ati invatat sa castigati bani la aparate. De asta merg lucrurile prost in tara asta. Din cauza voastra. Puturosilor" urla masculul Alfa la ceilalti dependenti de jocuri de noroc in timp ce continua sa apese butoanele mai putin norocoase. Si sa spere.

O data vede naşul.....valul finei

Vorba din batrani suna putin altfel, dar detaliile conteaza mai putin acum.

Nunta mare. Fitze. Figuri. In parcarea restaurantului din Bucuresti masini mai multe si mai scumpe decat intr-o reprezentanta auto de lux. Mai multi bolizi de peste 100.000 de euro decit pescari pe stabilopozii din Mamaia in plin sezon estival. De la socrul  mare, darul pe masura : un Mercedes ML si vreo 5 miliarde. Bani de carburant. Cadouri asemanatoare de la naşi si de la socrii mici. Petrecerea ca in povesti: cu furatul miresei, cu formatii pe care le vezi la toate televiziunile in timpul petrecerilor de revelion. Cu multi fotografi si mai multe camere de luat vederi decat la eternul derby Steaua-Dinamo. Si cu o surpriza de proportii la rasaritul soarelui. Un biletel de adio pe care ginerica l-a primit de la proaspata sotie. Sau proaspata fosta sotie. Domnisoara mireasa doar ce fugise. Cu naşul. Si ML-ul. Si darul de nunta. Cei doi aveau o relatie de mai bine de 5 ani, de care nu stia nimeni, se pare. Concluzia a tras-o tot ginerica. A chemat fotografii. A adunat cameramanii. Le-a platit pentru noapte de pomina. "O sa mai am nevoie de voi. Eu tot ma insor." Si a facut-o! Sase luni mai tarziu. Cu alta fata, care nu a mai fugit cu nimeni

Primele imagini cu studentii mei

Ma laudam mai demult ca voi face o selectie de standup-uri si le voi posta pe blog. Nu am ales cei mai buni studenti, ci doar pe cei pe care i-am prins la cursuri intr-o zi frumoasa de primavara. Nu sariti cu gura pe ei, sunt la inceput, isi dau intereseul. Invata! Stiu ca este foarte simplu sa critici  Unii dintre ei deja lucreaza sau sunt in perioade de proba in massmedia constantanteana. Asa ca: fiti blinzi. Pe unii dintre e ii veti intalni pe teren. Cat mai curand. sper eu.



http://www.youtube.com/watch?v=U7AKgsKGaQI&feature=player_embedded

Primii mei absolventi

Vor fi putine vorbe si multe fotografii. Pentru ca o imagine spune mai mult decit o mie de vorbe. Pot doar sa ma laud ca printre ei sunt cativa cesti. are lucreaza deja in televiziunile de la malul marii, altii sunt in probe, unii s-au orientat spre presa scrisa. De toti sunt la fel de mindru si stiu ca, macar cu unii, ma voi intalni peste putin timp in Bucuresti. Tot in breasla.

Femeile dauneaza grav.........pescuitului

Marea hotarare a fost luata in iunie, in timpul unui gratar prelungit . A fost nevoie doar de o aluzie usoara si gandurile lor au luat-o imediat razna. Salbaticie, corturi, bere, gratare, muuuulta bere, pescuit, libertate si binenteles, muuuulta bere. "Ce ar fi sa mergem si noi 3-4 zile in delta? Nu acum, ca e prea cald. Mai prin toamna asa, cand incepe sa puna botu' crapul? Stiu eu niste locuri......" Zece minute mai tarziu se apucasera deja de listele cu necesarul pentru o asemenea expeditie. Si plecarea in delta a devenit rapid motivul pentru a se intalni, macar o data la doua saptamani, fie la o bere, fie la un gratar, special pentru  a mai face niste liste, special pentru a ajunge acolo cat se poate de pregatiti. Se stia cu trei luni inainte cine va monta corturle, cine va taia lemnele, cine va face gratarul, cine va curata pestele, cine va gati saramaura. Doar ca zilele treceau al dracu de greu si timpul ramas pina in ...toamna li se parea infernal de lung.

Prima plecare, primele greseli

Cu greu au incaput toti patru intr-un logan care sa ii duca pina la Tulcea. Al cincilea venea cu trenul direct acolo. Deci ramaneau  ei  patru si muntele de bagaje. Se adaugau numeroasele undite, lansete, mulinete si alte scule de pescuit, un sac de boabe de porumb si momeli care mai de care mai ...secrete. "Daca tot am ajuns pe faleza Dunarii propun sa sarbatorim cu o sticla de bere." Si au gasit cu greu ceea ce credeau ca este unul din baxurile cu bere. De fapt era singurul bax de bere, linga acesta mai aflandu-se un al doilea bax, de Fanta 0. (Apropos, stiati ca exista pe piata Fanta 0? Ei au aflat abia atunci). S-au mai calmat dupa ce au decis sa completeze stocul de bere din Crisan, ultima asezare omeneasca inainte de destinatia lor finala. Doar ca atunci si-a bagat coada......Femeia.


Ce au in comun Dunarea Veche si nemtoaicele?

De fapt femeiele. Doua nemtoiace noncoformiste, genul de turiste rebele care se urca in tren, iau ranita in spate si fac turul Europei.Ghinionul ceor cinci pescari a fost ca ele pierdusera ultimul vapor spre Sulina si prin urmare trebuiau sa imparta urmatoarea ambarcatiune. Nu a fost nevoie de prea multe introduceri pentru ca fetele sa uite de Sulina si sa se indrepte spre Dunarea Veche. Asa ca din Crisan au luat 2 barci, si nu una conform planului si au ajuns toti cei 7 in siguranta pe bratul Dunarea Veche. Au uitat chiar si de realimentarea cu bere.  Era inceputul sfarsitului. Nimeni nu punea corturile, nimeni nu taia lemne, nimeni nu gatea. Doar unul dintre ei s-a tinut de plan, si-a luat lanseta, luinguritele pentru rapitor si a plecat in cautarea marelui monstru. Trei ore mai tarziu bagajele se aflau in aceeasi pozitie, corturile erau bagate in saci si cine vroia sa manince trebuia sa isi caute un sandvis. Prima noapte a trecut cu ...cintece la chitara, foc de tabara si ...fara sex.


Povestea s-a repetat si in urmatoarele doua zile. Baietii incercau, cand una, cind cealalta nemtoiaca. Scoteau din ei tot ce aveau mai bun, poate, poate vor reusi sa atraga atentia si vor capata o sansa in plus. Degeaba! Singurele satisfactii le-au avut cei care si-au mai incercat norocul la pescuit. Au oftat cand barca in care se aflau ele a plecat spre Crisan si de aici mai departe spre Sulina. Au ramas ei, Delta si cam atat. Nu femei, nu bere, nu mancare. Nimic! Cu pestele prins au incropit o saramura. Cea mai buna saramura dn lume, la cat le era de foame. Cu banii pe care ii mai aveau prin buzunar si-au cumparat cite o bere de la alti pescari sositi in acea dimineata. Si si-au promis ca anul viitor se vor intoarce. Fara femei! Si fara Fanta 0!

Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita

Iubea telefoanele alea. Mici, subtiri, cu niste butoane aproape microscopice. Ii placeau  la fel de mult pe cat prietenii lui nu puteau intelege cum le poate folosi. Erau "pandalia" lui si le schimba des, mai des decit isi schimba tenisii pe care ii tocea pe terenul de fotbal. Si le dorea asa cum isi doreste un licean de a noua sa joace carti pe pedeapse, sa piarda si sa fie provocat de fiecare data sa sarute timp de un minut cea mai frumoasa fata din scoala. Si la sfarsit sa mai fie pedepsit o data, si inca o data si apoi sa simta macar o jumatate de fluture in stomac. Atat de tare ii placeau acele Sony Ericsson ciudat de subtiri si cu butoane aproape microscopice.

Vama Veche, telefonul buclucas si primele mustrari de constiinta


L-a trezit din somn telefonul primit de la un prieten. Un prieten care ii spunea ca un alt prieten a cumparat un telefon de care ii place lui, dar ca vrea sa il vanda. "Cica are niste butoane asa mici ca nu poate sa formeze un banal numar. L-a luat cu citeva sute de mii de la cineva care l-ar fi gasit prin Vama? Il vrei?" A raspuns alternativ desi in mana dreapta mai tinea un aparat asemanator. Ce poate fi mai frumos, decat sa ai doua telefoane la fel? Si modelul lui preferat? Asa ca doua ore mai tarziu platise deja 60 de lei si avea mult doritul telefon in mina. Telefon de care a apucat sa se bucure mai putin de 12 ore. Adica exact pina cand a adormit si a inceput sa viseze. La inceput un copil. Care plangea de-ti rupea inima. Care plangea de parca era singurul martor in viata dupa sfarsitul lumii. Care plangea de parca soarta universului depindea de lacrimile varsate de el. Si care plangea pentru ca isi pierduse telefonul in Vama Veche. Pentru ca visul se derula cu maxima viteza nu a apucat sa se intrebe ce cauta un copil singur in Vama Veche. Nu a apucat pentru ca locul micutului a fost luat de un tip masiv, chel si cu mai multe tatuaje decat fotbalistii. Si care cu o bata medievala plina de cuie il ameninta cu moartea pentru ca ii furase telefonul. Ati ghicit, telefonul pierdut in Vama Veche.

Facerea de bine.....

 S-a trezit transpirat, ingrozit. Se simtea vinovat. Telefonul lui mult dorit nu ii apartinea. Nu era al lui, avea stapan. Un stapan care plange dupa el, poate. Asa ca a intrat imediat in agenda. A cautat un numar care sa il conduca spre posesorul de drept, sau spre rudele acestuia. Erau doar nume obisnuite, asa ca s-a indreptat spre sms-uri. Stia ca nu este deloc etic, dar altfel nu avea cum sa il gaseasca pe proprietar. Si in cele din urma a gasit pe cineva care parea sa fie cea mai buna prietena a.....proprietarei. I-a trimis un mesaj scurt. "Buna, ma numesc X-ulescu, si am cumparat un telefon pe care cred ca l-a pierdut o prietena de-a ta in Vama Veche. Daca vrea aparatul inapoi, sa ma sune". Spera ca acest lucru nu se va intampla, insa fata i-a trimis numarul de telefon al proprietarei care i-a promis ca ii va trimite banii dati pe telefon, dar si cei platiti pentu trimiterea coletului prin curier, cand acesta va ajunge la Braila, acolo unde locuia. "Stii ca nu o sa vezi un singur leu inapoi, nu? Si ca nu vei primi nici macar un multumesc? Si ca nu iti va mai raspunde vreodata la telefon?" il tachina un amic. Si cata dreptate a putut avea.