pitipoanca si benzinaria

era rosie din cap pina in picioare, sau din asfalt pina la virful fiecarui fir de par. niste botine putin mai aprinse decit o visina putreda, o fustita instigator de scurta si peste o blanita de culoarea cireselor de mai. a coborit din masina sa, binenteles a dracului de rosie, si desi avea puse (sunt sigur ca nu o sa va fie deloc greu sa va imaginati ce culoare aveau ele) s-a sters de ruj in colturile gurii. nu inainte de a cauta din priviri un angajat Rompetrol care sa ii rezolve problema din rezervor, adica lipsa benzinei care sa o propulseze catre noile destinatii de shopping sau catre coafor. sesizez cu stupoare prima discordanta atunci cand din poseta din piele scoate un telefon roz. cum roz? pina si poseta e rosie, de ce roz telefonul? si mandra noastra se pune pe asteptat. continua sa caute din priviri angajatul care sa ii faca si ei plinul si pentru ca acesta se incapataneaza sa nu-si faca aparitia, si ea se incapataneaza sa astepte. ar intra sa se certe cu cineva, dar nu stie exact daca "pompagii" sunt obligati sa le faca plinul clientelor sau o fac ei asa de buna voie, ca sa mai castige un ban. pentru ca ea de fiecare data le lasa. ba un leu, ba doi. unuia i-a lasat o data 3 lei ca i-a spalat si parbrizul. ce-i drept merita ca se murdaresc de benzina. s-a murdarit si ea o data, si nu a scapat de miros toata ziua. si pompagii astia nu mai vin. asa ca a luat atitudine. s-a uitat de 3 ori sa scrie benzina pe pompa aia, a ridicat usor pistolul, l-a potrivit in gaura rezervorului si a tras. degeaba. benzina se incapataneaza sa curga. a curs putin pe manusa ei rosie, dar doar atat. a mai apasat  data, si inca o data. degeaba. ii venea sa planga, sa lase pompa jos si sa plece sa isi ia alte manusi. "Apasati, va rog, tasta DEL! Sa puteti alimenta. Sau mai bine lasati-ma pe mine". i s-a parut ca l-a auzit pe Dumnezeu. poate de asta a fost singura data cand a lasat 4 lei spaga.