aseara am visat ca m-am intors de la sfarsitul lumii cu sacosile pline

De ce radeti? Este visul meu si am voie sa ma intorc. Cum vreau eu si cu ce vreau eu. Banuiesc ca avea legatura cu satelitul NASA care ba cade, ba nu cade, ba ameninta Italia, ba ii face pe americani sa stea cu frica in san. Cert este ca in timp ce toata lumea isi punea mainile in cap, isi spunea rugaciunea cea din urma, se spovedea preotilor  sau cerea scuze celor dragi, eu stateam impacat la rand. Ca si cum viata mea depindea de asta. Imi amintesc perfect coada la casa de marcaj, in timp ce undeva in spatele meu lumea se termina de-a binelea. Si imi mai amintesc foarte bine ca la rand erau numai de-ai nostri, romanasi get beget. Asta nu stiu daca e de bine sau nu. Poate la sfarsitul lumii doar noi vom mai avea bani de cumparturi. Dar sa continuam visul. Imi umplusem sacosile mai ceva ca in ziua de leafa. O vanzatoare extrem de amabila, si foarte calma, sigur era ardeleanca, imi aseza in liniste fiecare produs in parte. Iar la final mi-a zambit extrem de sincer, mi-a urat o zi buna si un sfarsitul lumii cit mai placut. M-am trezit binentreles cu zambetul pe buze, dar mi-a disparut repede cind mi-am dat seama ca nu mai am deloc lapte pentru cafea si cind mi-am amintit cit de enervante sunt vinzatoarele din supermarketul din cartierul meu care te intreaba daca esti multumit de cumparaturi chiar daca cumperi doar o paine sau un pachet de servetele.