duminică, 25 decembrie 2011

Un altfel de Craciun: cel lipovenesc

A fost cu siguranta una dintre cele mai enervante si totodata haioase filmari pe care le-am facut in existenta mea de reporter. O filmare despre felul in care se pregatesc rusii lipoveni de cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii. Pentru cei  care nu stiu, rusii lipoveni folosesc inca un calendar de rit vechi, adica sarbatoresc totul cu o intarziere de doua saptamani. In rest totul este la fel: se taie porcul, se fac carnati, se merge la biserica. Doar ca se maninca mai mult peste si se bea mai multa votca. Deh! Specific zonei. Dau telefoanele aferente, fac rost de numarul unei autoritari publice, primar, viceprimar, mai putin conteaza. Stabilesc o legatura si omul de la capatul firului, mai exact din Jurilovca, (sat de pescari aflat la 100 de kilometri de Constanta) imi promite ca ma asteapta cu masa pusa, cu sauna traditionala ruseasca pornita si cu o votca buna. M-au lasat rece promisiunile edilului, dar l-am luat pe Cristi Vasile, cel mai artist cameraman de care am avut parte vreodata, si am plecat spre intrarea in Delta.

Primii pasi, primele probleme

Am sperat ca e din cauza lipsei semnalului telefonic, insa s-a dovedit ca ne inselam. Asa ca atunci cand am ajuns in Jurilovca ne-am dat seama ca edilul ne-o cam trasese: nu ne mai raspundea la telefon. Am inteles ca s-au dus dracului obiceiurile pe care ni le imaginam atat de exotice. Am mers la om acasa, am sunat, am batut, am tipat, am plecat cu coada intre picioare. Facut imediat sedinta de criza cu Cristi, operatorul si cu Vasile, cel mai bun "asistent de camera si de reporter". "Grasilor ce ne facem ma? Ne intoarcem la Constanta fara material? Ne maninca pe paine Badiu la micul dejun. De fapt pe mine ma maninca, pe voi va lasa pentru cina."(Radu Badiu era producator la Antena si unul dn oamenii de la care am invatat multa televiziune). "Ba, daca tot am venit pina aici, vine cu ideea Vasile, hai sa mergem prin sat. Vedem si noi ce iese. Poate sare ceva." Asa ca am luat-o la pas prin sat, cam cu coada intre picioare si fara mari sperante ca va iesi ceva cat sa il multumim pe nebunul de Badiu.




Frate, calul asta e beat?

Zece minute mai tarziu a rasarit si soarele pe strada noastra. Numai ca a apus la fel e repede. Un tanar inalt si lat in umeri si cu niste palme cit doua lopeti, calare pe un cal urias imbracat cu niste paturi de culoare rosie si avand cele patru picioare incaltate in alb. Calul, nu omul! "Cristi hai repede pe asta a ne faca o ambianta sa ne zica scurt ca asa e traditia la ei la lipoveni, sa imbrace caii". Si il atacam pe tinarul care s-a speriat cand am aprins lampa de camera. Dupa aproape 15 minute si dupa 27 de duble ne-am lasat pagubasi.  Era atat de beat incat nu a putut sa tina minte. Sau a retinut dar nu a putut scoate pe gura ce il rugam noi. Si am  incercat atat de mult incat Vasile a tras concluzia: "Fratilor ia uitati ce ochi sticlosi are armasarul asta. Credeti ca si el e beat?"




  Femeile la cratita, barbatii la crasma din sat



 Ajutati de o colega de facultate care avea rude in sat si pe care am gasit-o accidental in centru, am reusit sa intram intr-o gospodarie lipoveneasca. Perfect curata, totul maturat, totul dat cu var. Peste pus la uscat pe caprarii, muraturile in butoaie, vinul la fel. In cateva minute ne terminasem jumatate din filmare. desi pare greu de imaginat, cea de-a doua insa a mers si mai repede. Am ajuns imediat (ghidati fiind de zgomote si de sirul de barbati beti care veneau din sens opus) la cel mai aglomerat loc din comuna: crasma. "Cum va pregatiti voi de Craciun, imi fac eu curaj si intreb". "AAAA, pai ne pregatim. La crasma. Mai bem un vin, o tuica, un vin, o rachie." "Pai si cum ajutati sotiile?". "Simplu, plecam de acasa si le lasam sa se descurce. Ca se descurca cel mai bine." Am iesit, nu zambind, ci razand cu toata gura. Si eu, si Cristi si Vasile. Ne-am urnit din loc abia 10 minute mai tarziu. Atunci cand ne-a mancat undeva sa-i luam interviu si sefului de post, pentru a spune ca toti barbatii din sat erau beti. Concluzia lui a fost dezarmanta. "Mie-mi spuneti, hac. Asa sunt de o saptamana, hac. Dar voi cine sunteti? hac?"

PS: lui Radu Badiu i-a placut filmarea
PPS: am niste super prieteni lipoveni. Nimeni nu cunoaste mai multe locuri de pescuit decat ei