Fumatul dauneaza grav....directiei de mers

ningea mai frumos ca in basmele nordice. ningea ca in tara lui mos craciun si ningea fara intrerupere de mai bine de doua saptamani. nu se mai putea deosebi casa de casa, gard de gard sau ulita de gradina. oamenii sapau ziua adevarate transee pentru a ajunge la fantana, la tarcul de animale sau la wc-ul din curte. numai ca, la fel ca in povestea mesterului manole, ce sapau ei ziua era complet acoperit noaptea, astfel ca munca lor era aproape zadarnica. cei mai bucurosi, de fapt singurii care aveau cu adevarat de castigat erau cei mici. scolile erau inchise de saptamana trecuta, asa ca toata ziua nu aveau altceva de facut decat sa alerge saniile pina in virful dealului, chiar la intrarea in sat, sa le incalece bine si sa zburde pe ele pina in fata primariei. nu era niciun pericol pentru ei, pentru ca nicio masina nu se mai incumetase sa intre in comuna de duminica trecuta, desi cel mai apropiat oras era situat la doar 12 kilometri. atunci a incercat sa vina autobuzul cu navetisti, sau rata cum i se spune in partile locului, dar nu a putut iesi din padure asa ca soferul a decis sa intoarca in oras.

-Mama, maine plec la oras. Ma duc la munca pina nu ma dau astia afara.
-Unde sa te duci pe zapada asta, sa te manance lupii in padurea Tătărăniului. Stai cuminte acasa ca nu te da nimeni afara. Ce crezi ca sefii nu vad ce e afara?
 -Sa nu va aud. Maine la 3 plec la munca. singur. Nu mi-e frica nici de lupi, nici de frig, nici de zapada. La trei dimineata am iesit pe usa.

Isi facuse un calcul simplu. Avea 12 kilometri pina in oras. Cei mai grei erau primii 4. Ii urca in panta, pe zapada cel putin pina la genunchi si prin padure. Stia ca va fi atat de intuneric incat nu va vedea la doi metri in fata, insa crescuse in padure. Avea lanterna la el, deci se va descurca. Dupa primii patru kilometri urmau alti doi kilometri de drum drept si inca patru kilometri in care urma sa coboare. odata terminati cei 4 kilometri de vale iesea din padure, mai mergea 2 kilometri si ajungea in oras.

Si la 3 dimineata a iesit pe usa. Spera sa urce panta in mai putin de o ora si jumatate. Isi lua lanterna, tigarile, chibriturile, isi facu o cruce mare, spuse in gand Tatal Nostru si pleca spre oras. totul decursese conform planului de acasa exact pina ajunsese in varful dealului. Obosit si usor transpirat se opri pe borna kilometrica sa isi traga sufletul si sa isi aprinda o tigara. O merita si el, o meritau si plamanii lui. Se cauta de tigari, gasi rapid si chibriturile si incerca sa isi aprinda tigara. se chinui minutein sir. Se invarti de mai multe ori pina gasi un unghi in care vantul sa il lase sa isi duca planul la bun sfarsit.

-Doamne ce intuneric e! Sa iti bagi degetele in ochi, nu alta!

 Cu tigara aprinsa intre buze parcurse rapid drumul drept dupa care incepu sa coboare. Deja se vedea la munca si deja isi imagina seful de sectie de la el de la Fabrica de Incaltaminte mirandu-se atunci cind il va vedea intrand pe usa. Dupa citeva minute iesi din padure si vazu primele lumini.

-Ce ceapa caprii masii e asta? Stia drumul pina in oras ca in palma, il parcusese de citeva mii de ori. Nu avea ce lumini sa vada. Tebuia sa mai mearga macar vreo 40 de minute inainte sa ii apara in cale primul stalp si primul bec aprins pe o strada. Continua sa se indrepte spre beculete precum un copil spre bradul de Craciun. Era ca o fantasma. O fata Morgana. Stia ca nu este bine, dar nu avea ce face. Luminile il atrageau ca un magnet.

-Crucea masii. Astea-s becurile din sat. M-am intors de unde am plecat. A inteles pe loc ca atunci cand si-a aprins tigara s-a invartit in cerc. Si lua pe loc doua decizii: prima, sa se intoarca acasa si sa se bage in pat, indiferent cat vor rade parintii de el. A doua: sa se lase e fumat.

cele mai bune bancuri cu stelisti

-Ziua preferata a stelistilor? Black Fiveday.
-Telefonul preferat al stelistilor? iPhone 5.
-Steaua bea Aktiv3. Stuttgart Aktiv5.
-Stuttgart a reusit ce n-a reusit Schalke 0-4.
-Ce le-a spus MM jucatorilor la pauza. "Stati linistiti, 4 am luat si eu"
- Care e animalul preferat al stelistilor?
Cincila.
- Ce oras viseaza sa viziteze stelistii?
Cincinnati.
- Care e site-ul favorit al stelistilor? HI5...

.
- Cladirea preferata? Pentagon
- Povestea preferata? 5 paini, de Ion
Creangac

Permiteti sa raportez, am pierdut sageata din calculator

dupa fapte reale. cat se poate de reale. atat de reale incat, daca am da un nume si o localitate ati putea descoperi autorul grozaviei. asa ca nu dam foarte multe indicii. spunem doar ca totul s-a petrecut cu mult timp in urma. sa fie aproape 20 de ani. eroul principal, capitan de politie cu academie terminata cu rezultate foarte bune. atat de bune incat sefii l-au detasat comadant la o sectie municipala, undeva pe malul romanesc al Dunarii. si cum va povesteam faptele se intorc mult in timp, mai exact in vremea in care intr-o sectie de politie exista un singur calculator, pe care avea voie sa il manuiasca, cu greu, ce-i drept, doar ofiterul de serviciu. astfel ca in micul oras dunarean, ziua in care a "aterizat" primul calculator a fost o zi istorica, dar si o zi care s-a dovedit a fi de neuitat pentru comandantul, pe care o sa il numim Dorel, si care vazuse calculatoare doar la televizor. completa niste hirtii in ziua aia blestemata, hartii care ii luau mereu din timpul alocat muncii de teren. ura hartagoraia si birocratia, dar tara abia iesise din comunism si nu se putea opune sistemului. fu oprit de sunetul stresant al telefonului fix. era secretara.

-Sefuuuuu, va suna de la dispecerat. va fac legatura cu ofiterul de serviciu
-Permiteti sa raportez, dom comandant. Cred ca s-a stricat aparatul ala e l-au adus ieri de la IPJ.
-CALCULATORUL!?!? urla comandantul. Imbecilule, platesti cu postu. si cu apartamentul daca l-ai stricat. ce i-ai facut?
-Nimic, dom comandant! nimic!!
-Stai acolo, nu atinge nimic, vin imediat. a coborat scarile val virtej, a intrat in dispecerat. Da pe toata lumea afara din sectie. acum!!!! si inchide usa sa nu mai intre nimeni pina nu il reparam. Ce ai facut nenorocitule? Ti-ai dat foc la valiza!!!

tremurand ca varga, ofiterul incepe sa explice. avea in mina foaia cu instructiuni primite de la judet.
-Am apasat butonul asta rotund de jos, din cutia asta patrata. am aprins ecranul. am asteptat sa se incarce. asa mi-a zis Protopescu, ala de la IPJ. am luat mausul si, si.....
-ce-ai luat?
-mausul, ii repeta ofiterul de serviciu si pentru ca pe fata comandantlui se vedea clar ca nu intelege nimic ii arata instrumentul folosit pentru buna intrebuintare a calculatorului. si am inceput sa plimb sa sageata aia pe ecran, pina a disparut.
-Cum sa dispara ba sageata. e pe inventar?
ofiterl paru prins in corzi.
-raspunde ba, unde e sageata, ca daca nu raspunzi cu capu.
- Nu stiu sefu!
-Nu stii, a? nu stii? Ia pune totul pe hartie. faci frumos un raport, il trimitem la judet si sa te judece ei. eu nu am ce sa iti fac. am tinut cu voi, v-am ararat, v-am fact poftele, am fost prietenul vostru, tatal vostru, dar daca sunteti prosti, nu am ce sa va fac. de o sageata nu puteti avea si voi grija.
Si s-a apucat ofiterul de facut raportul. in scris. l-a dat sefului, care l-a semnat si l-a trimis mai departe la IPJ. nu mai are rost sa zicem cat au ras cei de la comanda cand au citit raportul. va spun doar ca de atunci toata lumea nu il mai stie pe numele de dorel, ci de Robin HOOD. nu ma credeti? Intrebati si voi un politist mai vechi de prin IGPR. Sigur a auzit povestea

botez la basarabeni

-Apoi omuli, io nu vriau sî mai văd camerî di luat vederi in fata ochilor cat ’oi trai. Di fapt camerili di luat videri mai sunt ieli cum mai  sunt, da’  pi microfon nu mai pun mina nici dacî ma bati seful di post di la noi din comunî. șî știi cî ista are cia mai grea mînă din tot raionul. cicî mai ie unu’ ca iel tocmai la chișinău. șî mai bati la fel di rău șî șefu di post din comuna vecinî.

-Dar ci-ai oi Volodea cu microafonili, că doar nu ti curentează! Parcî ești copchil.

Păi sî vă povestesc. eram la botez, la părintili, preotu muntianu, di la noi din sat. Știț cî fimeia lui ari gemini, un băiet ș-o fatî. șî cum îi obiceiu la noi la basarabeni, la doi copchii pui douî perechi di nași. Io am ales sî botez băietu. nu ne-o ajutat ciel di sus sî avem un băiet, așa cî i-am zis lu părintili cî vreau io sî ciu naşu mari. aşă cî am pus ban pi ban, li-am pregătit ş-o surprizî, am luat costumul ciel nou, ăla di l-am luat di la chişînău, ăla cu dunguliţî, îl ştiţi voi....

-Dă-l dracu di costum. zî mai diparti....

-Aşa. ş-a fost frumos, ni-am distrat, am dansat, am băut, şî io şî fimeia până am dat cu muciii în fasoli ca un copchil prost. şî acum am agiuns sî mănînc salatî di roşii cu brînzî şî ouî, cî altcieva nu ştiu sî gătesc.
-Păi ci-ai făcut?
- Păi am văzut cî toată lumea ţîpî la microfon daru. şî am prins momentu când băietu cela cu camera iera lângî mini, am luat microfonu şî am ţîpat cât m-or ţinut plămînii:
 " Di la naşu mari, di la naşu mari, di la naşu mari, o mii cinci suti di euro, o mii cinci suti di euro, o mii cinci suti di euro, ş-o oai,  ş-o oai,  ş-o oai. Scoalî fă, şi tu", i-am zis muierii şî ie s-o supărat ca dracu. şî nu mai vorbieşti cu mini di douî săptămâni.

www.ilovebrands.ro + haine si incaltaminte de la branduri consacrate, originale