vamesii si somnorosii

Si atunci, ca si acum totul era pe surse. Nimeni nu putea spune cu exactitate cine sau ce erau sursele astea. Cert este ca erau diferite, dar ca in mare se spunea acelasi lucru:

-Maine dimineata, la 5, merg mascatii in Portul Constanta-Sud Agigea. Aresteaza tot portul.

Tot portul insemna vamesii si politistii de frontiera, dar chiar si asa se anunta cea mai mare bomba de presa din istoria Constantei. Toti jurnalistii se gandeau numai la cite sute de mascati vor lua cu asalt portul, cu dube speciale, cu elicoptere si poate chiar salupe rapide de interventie cum vedeau ei numai in filme.

Si a inceput panda. In fiecare dimineata, la ora patru, erau pe pozitii. Nu mai tarziu, sa nu piarda macelul. Fix la intrarea in port, asezati strategic sa nu poata intra sau iesi vreo duba cu sirena sau fara fara sa le scape. Si au asteptat, si au asteptat. O zi, doua, sapte, noua. In weekend luau pauza ca nu lucrau procurorii, dar lunea o luau de la capat. In mare erau cam aceeasi. Patru sau cinci echipe de la tot atatea televiziuni concurente. Ajunsesera sa nu mai creada nici ei, dar teama de a pierde o asa bomba de presa ii scotea in fiecare dimineata din casa. Sau din club, dupa caz.

-Am venit direct din Fratelli. Sunt praf. Si eu. Si cameramanul. Si prietena. Ca am luat-o si pe ea, ca nu am mai avut timp sa o lasam acasa. Si asa mi-e de somn…

Si a pus usor capul pe volan. Sa atipeasca un minut, cat sa-si revina. Era atat de oboist si in masina era atat de cald si de bine. Si simti cum o toropeala placuta ii cuprinde tot corpul si cum devine tot mai usor. Si visa atat de frumos. Zapada. Vin fiert. Si munte. Si castelul Bran. Si luminitele din parcul de langa. Si o vedea si pe ea. Si in visul lui incerca sa o sarute, dar se tinea batoasa. Si intorcea mereu capul psre dreapta. Sau spre stanga. Doar ca sa ii strice momentul. Asta i-a placut mereu la ea, ca se lasa greu. Si incerca din nou sa o sarute si…

-Grasuuuu! Grasuuuuu!!!! Hai sa mergem! Hai acasa!

Trei pumni puternici, bine plasati in plafonul masinii il trezi complet din visul sau cu zapada si castelul Bran si vin fiert si dragoste neimpartasita.

-Nu mai are rost sa stam. E sapte deja. M-am trezit mai devreme ca atipisem si eu. Ma uit in stanga, cameramanul meu dormea dus. Ies din masina: tu dormeai ca un prunc (vezi ca ti a ramas pe fata sigla de pe volan). Operatorul tau inca doarme, desi am dat destul de tare cu pumnul in masina, prietena la fel. Si cei de la  TV Neptun dorm. Daca veneau mascatii arestau tot portul pina ne trezeam noi. Hai sa mergem acasa.  

Si au plecat fiecare spre casa lor cu promisiunea ca se vor vedea a doua zi la aceeasi intrare In port, cu mai multa cafea de data asta.

Si au ajuns acasa. Si a pus imediat mana pe telefon sa sune…concurenta.

-Sa vezi ce am patit pe drum. Am urcat in spate cu Elena. Sa tragem un pui de somn pina acasa. Conducea Catalin, asa ca eram linistit. Si am ajuns la bariera de cale ferata de pe Caraiman, unde am prins trenul. Si am stat, si am motait. Si am motait. Si am stat.  Si la un moment dat primesc un ghiont in coaste de la Elena care ma trezeste si-mi spune ca soferul nostru doarme. Din nou. Cu motorul pornit si In mijlocul strazii. In spatele nostru vreo 20 de masini si tot atatia soferi  care claxonau nervoase, dar Catalin al meu nu auzea nimic. Eu cred ca e cam mult cu panda asta si ca sursele noastre nu sunt deloc bune.

PS: In aproape toate vamile din Romania s-au facut arestari sau retineri. Mai putin in Portul Constanta Sud Agigea

unii romani chiar isi iubesc meseria. chiar si-n noaptea de ajun

-hai ca noi plecam inainte, dai si tu un telefon dupa ce treci de Sibiu.

mai erau doar cateva ore pina la miezul noptii si rupeam masina-n doua sa ajung cat mai repede-n Alba Iulia. ca in fiecare an lasasem cadoul pentru Manu pe ultima suta de metri. intotdeauna le las pe ultima suta de metri.. asa ca fac dreapta in giratoriul de dinainte de Sibiu si parchez intr-un Mol in speranta ca voi avea ce alege de acolo. pustie statia Peco, nicio masina in parcare, doar doi angajati, un el si o ea si muzica tare in boxe

 - slava domnului ca nu sunt colinde! gandesc in timp ce intru in magazin in speranta ca in mai putin de un minut gasesc cadoul, il platesc si plec mai departe. prima surpriza: niste ritmuri mai 80"s,  dar foarte dansante. nu stau pe ganduri si merg direct spre raftul de cadouri. am insa timp sa trag usor cu coada ochiului la cei doi angajati.

ea blonda, la vreo 30 de ani, miniona, si cu un zambet mare pe buze. aseza niste batoane de ciocolata Mars in timp ce dadea din cap pe ritmul muzicii. prinsa de muzica. prinsa rau. asteptam sa faca o pirueta, dintr-un moment in altul. din cand in cand mai scapa si cite un vers printre dinti, de parca era singura in tot magazinul. si tot din cand in cand il cauta din ochi pe el cerandu-i parca sa se alature.

el, un tip mai tinar cu 3-4 ani dar mai inalt cu vreo 15-20 de centimetri. statea in spatele tejghelei si aseza ceva pe acolo. nu reusesc sa il vad prea bine din cauza vitrinei cu produse de patiserie. dar era suficient sa il privesti o secunda sa iti dai seama ca poate candida lejer la orice concurs al oamenilor fericiti desi in ajunul Craciunului era la munca si le explica clientilor ofertele la benzina sau motorina. si o facea cantand si dansand mai intens decat colega de munca. si cu un zambet si mai mare pe fata

-buna seara, va putem ajuta?

din boxe rasuna o melodie de a lui Bon Jovi, iar starea de bine angajatului devenea usor, usor molipsitoare.

-vreau si eu cutia asta, si un pachet de gume.si o apa minerala.

scot banii din portofel si platesc grabit, moment in care o alta hartie sare parca singura din portofel direct pe podea.

-va rog frumos, nu faceti mizerie. abia a dat colega cu mopul si rasul lui gros cuprinde intreaga statie. stati linistit, am glumit. saptamana trecuta a gasit colegul de pe cealalta tura un portofel cu 2000 de euro. si nu a disparut niciun leu de acolo
-si ce s-a intamplat?
-aaa, nimic! nu i-a spus proprietarul nici macar multumesc, a plecat pur si simplu

ma uit la el si-mi amintesc de cate ori mi-am pierdut eu portofelul. cu tot cu acte. si cu bani. de vreo 7 sau 8 ori. si de fiecare data l-am recuperat. si doar o singura data s a intamplat sa il primesc doar cu actele, adica fara niciun ban. si chiar si asa, tot m-am bucurat ca am scutit numeroase drumuri la politie sa schimb buletin, permis de conducere si tot ce se mai schimba in astfel de momente. la un moment dat chiar ma certam cu gasitorul (un vecin de cartier pe care nu-l cunosteam) care-mi repeta obsesiv ca mi-a gasit portofeul cu bani, acte si carti de vizita si eu ii repetam la fel de hotarat ca nu e al meu....
-cafea aveti?
-da, 7 lei lunga, 5,50 aia scurta.

scot 11 lei si ii pun pe tejghea.
-2? ma intreaba mirat, ca doar vazuse ca sunt singur
-da 2! si in timp ce se indreapta spre espressor, ma intorc pe calcaie si ma indrept spre usa.
-sarbatori fericite! si spor la bani!

un moment de liniste.

-multumim, sarbatori fericite si dumneavoastra. si drum bun. vedeti ca e ceata pina dincolo de Sibiu. si a continuat sa danseze pe melodia lui Bon Jovi. de parca era o seara ca oricare alta. de parca nu era la munca in ajun de Craciun.

tehnici inumane de interogatoriu. sau cum faci un hot sa "toarne"

Tati, am batut la el ca la hotii de cai. Toata noaptea, de la 7 seara, cand am intrat in tura si pina la 6 dimineata. Am batut ca militienii, cum am fost invatat de nea Postelicu, sectoristul. Militian adevarat. Stiam ca e el autorul si se uita la mine si imi zicea asa, din ochi: "Poti sa ma bati dom politist pina te dor mainile ca nu iti recunosc nimic". Se uita la mine cu sictir si toata fata lui imi zicea ca el e, dar gura si-o tinea inchisa. Stiam ca el a spart vila aia din centru, chiar de langa Politia Municipiu. I-a urmarit pe proprietari pina au plecat in concediu in America (niste machidoni zgarciti, nu au dat si ei macar o cafea cand am facut cercetarea la fata locului). A intrat atunci prin semineu, al dracu borfas, ce a putut sa ii treaca prin cap. Stiam ca el a furat bijuteriile babei aleia nebune de a fost actrita la National. Atunci s-a dat drept actor din noua generatie care vrea sa fure meserie de la monstrii clasici. S-a imbracat la frac si-a pus papion si a avut chiar si baston si a furat doar economiile babaciunii si bijuteriile luate in timpul unui turneu la rusi. Si tot el sparsese si cabinetul stomatologic din spatele mall-ului dupa ce a mers o saptamana la rand sa isi faca dintii. A vandut aparatura medicala in valoare de...
-Lasa-ma cu limbajul asta de militian, l-ai prins sau nu?
-Ho, ai rabdare.

Toata lumea il stie de printul. Merge la sala, e tot un pachet de muschi. Se tunde numai la stilistul ala gay de pe faleza, de doua ori pe saptamana merge la solar. Om cu prestanta, de altfel jumatate din banii produsi din spargeri ii sparge pentru a-si mentine look-ul. Restul ii sparge pe femei. Si ce femei....Asa, sa revenim. Toata noaptea am batut la el, toata noaptea nu a zis decat un lucru:

-Sefu, poti sa sa lovesti unde vrei, dar nu da la fata. Nu imi da in fata. Si radea fasolea la mine, niste dinti mari de un alb perfect, in timp ce isi aseza cu degetele suvitele pline de gel.

Pe la sase m-am lasat pagubas. Nu ii facusem nicio vanataie, dar ma dureau mainile. Mai aveam o ora pina sa plec acasa si nu mai tiam ce dracu sa ii fac sa il conving.

-Siii?

-Si am iesit pe hol sa fumez o tigara si sa imi iau o posirca din aia de cafea de la aparat cand am avut o revelatie.

M-am intors in birou.
-Dezbraca-te! I-am ordonat sec, fara sa ii las niciun semn de indoiala. La piele!!!!

M-a privit bulversat. Ar fi vrut sa zambeasca, dar nu prea ii venea. Asa ca s-a conformat. Cu fiecare haina data jos isi mai aseza o data parul. A ramas doar in chiloti si s-a oprit. Spera sa ma induplece.

-La piele, am zis!!!!!

Si-a mai asezat de cateva ori parul pina cand boxerii ( de firma, apropos) au fost asezati meticulos linga celelalte haine.

-Iesi din birou. Pleaca acasa. Hai, ce mai astepti. Iesi!!!!!

Cu chiu cu vai a iesit din camera. Eram atat de nervos incat abia atunci am realizat ca intrasem cu tigara in birou si tu stii bine ca eu nu fumez in birou niciodata.

-Las-o dracu de tigara. Ce a facut?
-Aaaaa. Exact ce ma asteptam. Dupa doua minute a batut la usa si a intrat in pozitia ghiocel. Cu o mana isi aseza parul, cu cealalta isi proteja bijuteriile familiei.

-Eu am facut-o sefule. EU!!! Tot ce ati spus dumneavoastra. Si tot eu am mai spart cele doua apartamente de langa Casa de Cultura. Si tot eu am furat masina viceprimarului. Si magazinele de pe Stefan cel Mare tot eu le-am spart. Zic TOT! Numai nu ma lasati sa ma fac de ras, am si eu o prestanta.