La 25 de ani era ferm convins ca el si condusul masinilor sunt doua notiuni perfect incompatibile. Stia asta de mult, de cand era mic, insa nutrea speranta ca intr-o zi lucrurile se vor schimba. Verii lui conduceau tractoarele inainte de a afla exact cite litere are un alfabet si le reparau la perfectie cu citeva anotimpuri inainte de a intra in posesia primului buletin de identitate. Nu si el. Era antitalent si stia doar ca vehiculele au de obicei patru roti, un volan si un schimbator de viteze. Ultimul nu prea intelegea la ce foloseste, dar nici nu s-a schinuit vreodata sa inteleaga. O SANSA, ce parea a fi si ultima, a fost momentul in care a avut ocazia de a face scoala de soferi. Gratuit, oferit de liceu la care invata. A fost revelatia certitudinii pe care o astepta.
Zapada dauneaza grav sperantelor
Era un inceput de octombrie. Cel mai frumos din ultimii ani. Cu o ninsoare superba. PRIMA ninsoare din iarna aia. Si fulgii se asezau usor, lenesi, unul peste celalalt si furau din negrul asfaltului, transformandu-l incet, incet intr-o suprafata asemanatoare mesei pe care gospodinele intind faina pentru a face aluatul de paine sau de cozonac. Nicio masina pe strada pustie, exceptand namila de tractor U650 M pe care il conducea la fel de lenes liceeanul antitalent in ale soferiei. Cu respiratia instructorului in ceafa au parasit curtea liceului si au plecat spre iesirea din oras. Doar ei doi. Si tractorul U 650 M. Si zapada. Si teama "soferului" cea mai mare s-a indeplinit dupa doar cateva sute de metri. "Adi, trage te rog pe dreapta. Aici in parcarea asta ca nu deranjam pe nimeni". Oricum nu aveau pe cine deranja. Soseaua era in continuare la fel de pustie. Si-a amintit imediat ce trebuie sa faca cand opreste un vehicul: pui semnal dreapta, te asiguri, rasucesti de volan, scoti din viteza, rasucesti cheia, tragi frina de mina, opresti motorul, bagi in viteza. "Coboara" i-a spus aceeasi voce pe un ton cat se poate de rugator. S-a dat jos dupa ce a verificat ca a facut, mecanic, tot ce trebuia sa faca pentru a fi sigur ca tractorul nu o va lua usor la vale. "Priveste in spate. Si spune-mi ce vezi." Si-a dat seama ca zapada, atat de frumoasa, de pura, de imaculata, zapada a devenit dusmanul sau cel mai mare. Un inamic tacut care spune doar adevarul, indiferent de repercusiuni. Citeva sute de metri in spate zapada arata urmele lasate de tractorul condus de el. Urme aratau mai degraba ca evolutia cursului valutar in timp de criza decit a linie dreapta. Urme care aratau ca traseul unui om atat de beat incat a uitat drumul spre casa. Urme la fel de drepte ca Transfagarasanul. "Lasa-te tati de meseria asta. Nu e de tine. Tu esti bun la romana, la franceza, scrii frumos, vorbesti la fel, lasa soferia pentru altii". Si a lasat-o. Aproape 10 ani.
VA CONTINUA
