sâmbătă, 8 septembrie 2012

Soferia nu e pentru toata lumea. Si nici mecanica

"-Daaaaaaaaaaaaaane! Iar nu porneste JYT-ul. Ce ma fac?"

 Era normal sa nu porneasca. Afara termometru indica, nici mai mult, nici mai putin decat minut 25 de grade Celsius. Era iarna aia de povesti in care Marea Neagra a inghetat citeva sute de metri de la mal spre larg si turistii veneau din toata tara sa vada minunea. JYT-ul era Dacia lui, 1310, in patru viteze, cu şoclu, ca orice Dacie care se respecta si cu probleme la pornire pe timp de iarna. Tot ca orice Dacie care se respecta. (Pentru cei care nu se pricep, ca si mine, şoclul era o piesa care oferea motorului mai multa benzina in cazul in care nu pornea iarna.)

"-Trage şoclul. Da-i putina pedala, rasuceste cheia si porneste motorul. Tre sa mearga" se auzi de la celalalt capat am firului. Era Danezul, prietenul lui bun la toate si totodata tovarasul de suferinta pentru ca pe el il suna daca facea explozie vreun cauciuc sau daca ramanea in pana prostului. Asa ca urma cu sfintenie pasii desenati mai sus, insa afurisita de Dacie refuza sa porneasca. Asa ca il suna din nou.

"-Ai tras şoclul?
-TRAS!
- Ai dat pedala?
-DAT!
- Pornit motorul?
- Nu porneste!
-Nu se poate, nu se poate, e imposibil asa ceva. Stai ca vin imediat.

Simtea nervozitate in glasul Danezului. Era si normal, omul avea treaba si pe gerul de afara trebuia sa traverseze toata Constanta, de pe strada Interioara pina in Poarta 6 sa ii porneasca lui harbul care aseara, culmea! a luat-o la sfert de cheie. Si a ajuns un sfert de ora mai tarziu. Era un car de draci. A urcat in masina, a tras şoclul, a dat pedala si masina a pornit imediat

- Şoferul lui Peşte! Tu nu trageai şoclul. Butonul asta deschide capota, si daca mai trageai putin de el ramaneai fara si o deschideai apoi cu levierul