El este un tipicar. Notoriu. Genul de tipicar al carui poza ar trebui sa o gasim in dex in dreptul cuvantului tipicar. Ii place sa faca lucrurile ca la carte, ii place sa organizeze totul . Si el are intotdeauna dreptate.
Ea este o visatoare. Iubeste natura, adora plimbarile si este foooooarte spontana. Este o minune pentru toata lumea cum pot forma un cuplu fiind atat de diferiti. O fi comunicarea, o fi maturitarea, experienta. Nimeni nu stie. Rar izbucneste cate un scandal intre ei. Dar cand isi baga dracul coada....
-Maine vreau sa plecam pe la 5
-Bine!
- Te rog eu, termina de facut bagajele din seara asta. Maine doar sa le duc eu la masina.
-Sunt aproape gata! Trebuie sa mai pun periutele de dinti si medicamentele.
-Pune-le din seara asta, te rog! Maine doar sa duc bagajele la masina.
-Le pun dimineata! La 5.00 iesim pe usa. La 5.05 plecam spre Giurgiu.
S-a mai linistit putin asa ca a dat o fuga pina la masina. Rotile erau perfect umflate, rezervorul plin, la fel si magazia de CD-uri. Dozele de energizant erau puse la rece, termosul de cafea pregatit. Actele erau sus la parasolar, stingatorul, trusa medicala si roata de rezerva in portbagaj.
Avea si motive sa fie atent la toate, mai ales la ora de plecare. A doua zi urmau sa se intalneasca la Giurgiu cu niste prieteni veniti din celalalt capat al tarii. Mai departe plecau cu doua masini spre Grecia. Ehe, 1000 de kilometri nu se fac asa de usor, si cu cat plecau mai devreme, cu atat era mai bine.
Nu au iesit la 5.00 pe usa, si nici nu erau la 5.05 in masina. Erau la 6.12 minute. El, un car de nervi. Un vulcan pe punctul de a erupe. Ea tacuta, linistita, verifica pentru ultima oara totul. Sa nu ajunga la Cuca Macaii in insule si sa vada ca ii lipseste ceva. El nu a mai spus nimic intre 5.05 si 6.12.
-Esti gata, a intrebat-o printre dinti.
-Da!
-Ia-mi si mie, TE ROG, ochelarii de vedere. Si sa plecam. AZI!
Au ajuns la masina. Si-a pus ochelarii la ochi (nu pleca nicaieri la drum fara ei, desi aveau dioptrie foarte mica si toata lumea ii zicea ca ii poarta asa, mai mult de fitze). A spus un "Doamne Ajuta" oftat. Si a plecat. A iesit pe stradutele inguste din cartier. A calculat rapid: merge cu 90 in localitati, ca e inca dimineata si traficul liber si cu 150 de kilometri pe autostrada si nu intarzie mai mult de o jumatate de ora. Si s-a mai calmat. PENTRU 2 MINUTE. Ea statea linistita in dreapta si astepta sa iasa din oras sa poata trage un pui de somn. Numai ca a fost momentul in care soarta l-a scos in cale pe el: cel mai mototol taximetrist din istoria Constantei. Un taximetrist care s-a gandit sa incerce intoarcerea masinii din 15 miscari intre alte autoturisme parcate si pe stanga si pe dreapta. Si a tras de volan, si a calculat mai ceva ca un matematician. S-a dat chiar jos la un moment dat sa vada daca nu cumva a atins vreo masina. Celalalt sofer era pe punctul de a se da jos din masina sa il ia la bataie. Numai ca taximetristul termina de facut manevrele asa ca a renuntat la idee. S-a multumit sa coboare geamul si sa il intrebe cu cea mai calma voce din lume.
-Nu va suparati, domnule taximetrist, cand ati primit licenta, v-au dat si permis de conducere?
A fost momentul in care toata nervozitatea lui s-a transferat catre soferul din masina galbena.
-Dar tu ai permis, oi.......Liniste. Ai permis, oi......Iarasi liniste........ochelaristule?
A izbucnit in ras si a ras de fiecare data cand isi aducea aminte. Radea singur, pentru ca ea dormea linistita in dreapta.
