detectivul roman si americanii. sau postare de ziua fericirii

Sunt fericit si ma simt bine

Sensul vietii l am gasit

Intalnindu-te pe tine

-Edy, esti bine tati?

-Da, de ce?

-Pai facem abstractie de faptul ca suntem intr-o sectie de politie, ca nu ne vedem capul de traba, ca avem AN-uri cat sa spalam pe cap cu ele ( infractiuni cu Autor Necunoscut n.r), facem abstractie si de faptul ca ne-am putea trezi cu un control dupa bataia cu amercanii de azi noapte de la Cazino. Dar sa cati imnul Stelei de dimineata, de la prima ora. Cand toata Sectia stie ca tu esti dinamovist din ala inrait care merge la meciuri

-Ce imn zici tu acolo? Ce Steaua? E o melodie misto. Si e cantata de Tapinarii. Nu mai are voie omul sa fie indragostit cu voi.

Adevarul era ca era intr-o perioada a dracului de misto a vietii lui si reusea cu brio sa nu duca acasa problemele de la serviciu. Si erau. Cu duiumul. Era singura sectie de politie din toata Mamaia si in varf de sezon estival munceau ca niste robi. De multe ori venea la sapte dimineata si pleca la cateva ore dupa apusul soarelui. Abia-si mai vedea sotia si copilul. Si facea mult teren, dar completa si vagoane de hartii. Si asta il enerva teribil de fiecare data.

Era un politist atipic. Un politist cool in adevaratul sens al cuvantului, un politest bun caruia ii mergea mintea si care gandea cu 2 secunde mai repede decat restul colegilor sai.  Nu purta uniforma si asta ii ajuta mult in investigatiile de teren. Avea insigna mascata, la sold, exact ca in filmele americane. Si mai avea si un fler imbatabil la hoti. Ii mirosea de la distanta si nu dadea gres niciodata. Asta desi facuse doar un singur an de psihologie. La seral, dar nu invatase nimic acolo.

-Sunt fericit si ma simt bine…

-Ce dracu ne facem cu americanii astia? Si termin-o cu cantatul! Cine ti-a zis ca ai voce? Canti prost!!! Si nu mai sta cu fundul pe birou ca nu esti in CSI Miami. Esti la Politia Mamaia

-Ne-om descurca noi si cu americanii.

Sensul vietii l-am gasit…

De parca nu aveau destule pe cap. Noaptea trecuta zece militari americani de pe Aeroportul Kogalniceanu, toti niste pachete de muschi de aproape 2 metri s-au luat la bataie cu niste smecherasi din Constanta. Vreo 20 la numar. A iesit un taraboi ca-n filme. Dinti sparti, ochi vineti, mandibule mutate de la locul lor. Deocamdata nu exista vreo plangere. Nici americanii, nici romanasii nu au venit sa dea cu sumsemnatul sau sa spuna ca nu de la ei a inceput totul. Deocamdata

-Hello. Detective!

A ridicat ochii dintr-o plangere facuta mai veche de un turist din Targu Jiu care fusese pradat de o turista agatata intr-un club. Nu intelesese daca gorjeanul spera sa-si recupereze portofelul si telefonul care ii disparusesra din camera de hotel sau se indragostise de hoata

Scapa un “HELLO” timid printre dinti. Era singurul din birou care vorbea bine engleza. Si singurul fara uniforma.

In usa se afla un militar American. 50-55 de ani. Bine implinit. Genul de om care se trezeste la 5 dimineata si alearga un semimaraton. Ochelari de politist American, desi uniforma era clar de general  US NAVY.

“Asta o fi de la puscasii marini. La cum arata. E genul care te pune la podea pina apuci sa spui Mamaia.dar macar avem ocheari la fel.”

-Hellor. Can I help you?

-YES, DETECTIVE!!

Simtea cum I se umple inima de bucurie cand auzea cuvantul DETECTIVE, pronuntat intr-o engleza perfecta. DETECTIVE! Toata viata si-a dorit sa fie DETECTIVE.

Asa cum banuia, era comandantul militarilor petrecareti implicati in bataia de noaptea trecuta. Militarii mai aveau citeva zile inainte sa se intoarca in Afganistan si el voia sa stie daca mai pot face asta sau urmeaza sa-I trmita pe toti, la pachet, in State unde sa fie deschisa propria ancheta. Si cum el era singurul care vorbea fluent engleza. Si cum apelativul DETECTIVE suna ataaaaaat de bine….

Timp de 30 de minute i-a explicat generalului cum stau lucrurile. Chiar daca nu exista inca o plangere, el avea deja informatiiile. Vorbise cu vreo doi dintre ospatarii clubului, vorbise chiar si cu bodyguarzii care au incercat, intr-o prima faza, sa ii desparta. Au incercat. Dar ce sa faca 5 bodyguarzi impotriva a 30 de nebuni? Si cum bataia s-a mutat in strada, nu au avut motive sa-si puna pielea la bataie. Dar informatiile dateerau bune. Si nu trebuia sa stie multa psihologie ca sa inteleaga ca generalul era multumit de informatiile primate de la DETECTIVUL din Mamaia.  Asa ca la final i-a strans mana, I-a multumit si i-a promis ca va face totusi propria Ancheta.

-Thank you, DETECTIVE1

-Sefu, sefu! Mi-au furat si mie camera foto de pe cearsaf. La Perla, dimineata. Banuiesc pe cineva.

-Mergeti la colegul meu, va rog, eu mai am ceva de discutat cu domnul general.

-No problem sir…

-Thanks again, detective

-Da sefu, dar mi-au furat camera foto. Era noua. In garantie. Am luat-o de la Altex. In garantie era.

-Ba, tu nu auzi ca eu is detectiv? Du-te la colegul meu. Lasa-ma cu prostiile tale acum.

Good by sir. Have a nice day

Sunt fericit si ma simt bine…

crime. multe crime. si vecini nebuni

Era un frig de crapau pietrele la Cernavoda. La propriu. Si el era imbracat doar cu o haina subtire din piele. Degeaba avea bocanci in picioare si un fes gros de lina pus pe cap. Cele cinci-sase minute in care iesea din masina sa faca transmisiunea in direct erau dureroase. Simtea cum gerul ii musca bucata cu bucata din degete, din fata, din fiecare centimetru de piele neacoperita

-Du-te la locul crimei. Si fii pregatit de specacol.

Era cea mai buna sursa de informatii pe care o avea in momentul ala. Un acoperit, sau un sef de acoperiti, nu stia prea bine sa zica. Cert este ca ii dadea niste informatii bomba, mereu bine verificate. Niciodata nu pierduse cand a mers pe mina lui.  Asa ca nu a stat prea mult pe ganduri, si-a luat operatorul, carul de transmisiune si a plecat la locul crimei, desi restul presei ramanea in fata politiei.

Fusese o zi foarte ciudata din care nimeni nu mai intelegea nimic. Si asta nu avea nicio legatura cu cele -15 grade de afara. Un tinar, idiot, proaspat casatorit dupa o relatie cu nabadai, s-a incuiat cu proaspata sotie in masina, a accelerat la maximum si a sarit cu masina in canalul Dunarea-Marea Neagra. Ea a murit pe loc.

Lumea s-a adunat ca la circ. Au gasit masina, au gasit-o si pe sotie. El dat disparut, mai mult ca sigur inecat. Politistii au mers sa anunte parintii fetei de tragedie insa i-au gasit pe amandoi morti. Injunghiati. In casa in care o crescusera pe fata.

-Un minut pina la tine. Probe de sunet.

A numarat mecanic pina la 10.

-         E ok. In 30 intri.

A auzit in casca vocea prezentatorului care incerca sa sintetizeze tragedia in doar cateva cuvinte. Respire tot mai rar. Sa isi oxigeneze plamanii, sa-si mascheze emotiile

-Corespondentul nostru se afla la Cernavoda, chiar in fata casei in care a avut loc dubla crima.

Si a inceput sa vorbeasca. Incerca sa ramana calm. Sa nu se lase coplesit de povestea demna de filmele horror.  Sa uite de frigul de afara. Sa uite de cei trei morti, sa uite de idiotul dat in continuare disparut. Sa uite ca fata ucisa era mai mica decat el cu niste ani. Reusise sa intre intr-un fel de transa. Voia doar sa-si spuna poezia si sa urce in masina, sa dea drumul la caldura si sa plece spre casa. Era ultimul live. Merita o pauza.

A auzit bocete in dreapta lui si a vazut cu coada ochiului o babuta imbracata in negru care se stergea cu un batic la ochi si care plangea exact ca-n filmele cu bocitoare.

-Erau oameni buni, cu frica de Dumnezeu. Chiar azi am fost pe la ei s acer niste ulei, dar nu mi au raspuns. Si poarta era incuiata….

I-a vazut pe cei din echipa lui cum dau bir cu fugitii razand fara a pricepe care era partea haioasa in toata povestea. Si a dat seama apoi ca babuta s-a apropiat incet,incet, la cativa centimetri de el, ba mai mult, ca isi lipeste umarul de corpul lui. Totul spre amuzamentul celor din jur. Mai avea putine lucruri de zis si a decis sa scurteze tranmisiunea cand a vazut femeia facand un pas in fata si intrand cu jumatate de corp intre el si camera.

-Asta a fost tot, merci. Fugi acasa si bea ceva fierbinte. Meriti. Ne auzim  maine.

A tras in piept aerul inghetat de Cernavoda.

-A fost bine maica?

-BINE? !?

-Tranmisiunea? A fot bine? Ne-am vazut la televizor? Amandoi?

Nu intelegea ce vrea sa zica femeia. Femeia care acum citeva secunde plangea ca din gura de sarpe si care acum avea un zambet sugubat pe fata.

-Cum sa fie bine? O intreba…

-Pai stii maica. Eu am doi baieti. Si o fata. Baietii sunt in Paris plecati. De trei ani. Fata e in Spania.

-Nu inteleg

-Stai ca-ti explic. Eu nu I am mai vazut de trei ani. Si nici ei pe mine. Si cand au auzit ce s-a intamplat si ca se da totul la televizor mi-au zis sa ma bag si eu in fata camerei. Sa ma vada ca-s sanatoasa. Deci, a fost bine? Ne-am vazut la televizor?  Maine mai veniti? Ca fata era la munca la ora asta

vamesii si somnorosii

Si atunci, ca si acum totul era pe surse. Nimeni nu putea spune cu exactitate cine sau ce erau sursele astea. Cert este ca erau diferite, dar ca in mare se spunea acelasi lucru:

-Maine dimineata, la 5, merg mascatii in Portul Constanta-Sud Agigea. Aresteaza tot portul.

Tot portul insemna vamesii si politistii de frontiera, dar chiar si asa se anunta cea mai mare bomba de presa din istoria Constantei. Toti jurnalistii se gandeau numai la cite sute de mascati vor lua cu asalt portul, cu dube speciale, cu elicoptere si poate chiar salupe rapide de interventie cum vedeau ei numai in filme.

Si a inceput panda. In fiecare dimineata, la ora patru, erau pe pozitii. Nu mai tarziu, sa nu piarda macelul. Fix la intrarea in port, asezati strategic sa nu poata intra sau iesi vreo duba cu sirena sau fara fara sa le scape. Si au asteptat, si au asteptat. O zi, doua, sapte, noua. In weekend luau pauza ca nu lucrau procurorii, dar lunea o luau de la capat. In mare erau cam aceeasi. Patru sau cinci echipe de la tot atatea televiziuni concurente. Ajunsesera sa nu mai creada nici ei, dar teama de a pierde o asa bomba de presa ii scotea in fiecare dimineata din casa. Sau din club, dupa caz.

-Am venit direct din Fratelli. Sunt praf. Si eu. Si cameramanul. Si prietena. Ca am luat-o si pe ea, ca nu am mai avut timp sa o lasam acasa. Si asa mi-e de somn…

Si a pus usor capul pe volan. Sa atipeasca un minut, cat sa-si revina. Era atat de oboist si in masina era atat de cald si de bine. Si simti cum o toropeala placuta ii cuprinde tot corpul si cum devine tot mai usor. Si visa atat de frumos. Zapada. Vin fiert. Si munte. Si castelul Bran. Si luminitele din parcul de langa. Si o vedea si pe ea. Si in visul lui incerca sa o sarute, dar se tinea batoasa. Si intorcea mereu capul psre dreapta. Sau spre stanga. Doar ca sa ii strice momentul. Asta i-a placut mereu la ea, ca se lasa greu. Si incerca din nou sa o sarute si…

-Grasuuuu! Grasuuuuu!!!! Hai sa mergem! Hai acasa!

Trei pumni puternici, bine plasati in plafonul masinii il trezi complet din visul sau cu zapada si castelul Bran si vin fiert si dragoste neimpartasita.

-Nu mai are rost sa stam. E sapte deja. M-am trezit mai devreme ca atipisem si eu. Ma uit in stanga, cameramanul meu dormea dus. Ies din masina: tu dormeai ca un prunc (vezi ca ti a ramas pe fata sigla de pe volan). Operatorul tau inca doarme, desi am dat destul de tare cu pumnul in masina, prietena la fel. Si cei de la  TV Neptun dorm. Daca veneau mascatii arestau tot portul pina ne trezeam noi. Hai sa mergem acasa.  

Si au plecat fiecare spre casa lor cu promisiunea ca se vor vedea a doua zi la aceeasi intrare In port, cu mai multa cafea de data asta.

Si au ajuns acasa. Si a pus imediat mana pe telefon sa sune…concurenta.

-Sa vezi ce am patit pe drum. Am urcat in spate cu Elena. Sa tragem un pui de somn pina acasa. Conducea Catalin, asa ca eram linistit. Si am ajuns la bariera de cale ferata de pe Caraiman, unde am prins trenul. Si am stat, si am motait. Si am motait. Si am stat.  Si la un moment dat primesc un ghiont in coaste de la Elena care ma trezeste si-mi spune ca soferul nostru doarme. Din nou. Cu motorul pornit si In mijlocul strazii. In spatele nostru vreo 20 de masini si tot atatia soferi  care claxonau nervoase, dar Catalin al meu nu auzea nimic. Eu cred ca e cam mult cu panda asta si ca sursele noastre nu sunt deloc bune.

PS: In aproape toate vamile din Romania s-au facut arestari sau retineri. Mai putin in Portul Constanta Sud Agigea