-Apoi de acum eu zic sa ne retragem deja. Ca incep sa ma simt ca un braconier desi nu sunt. Ca de, doar avem autorizatie si in plus suntem pe Fondul nostru de vanatoare. Dar mi-e frica sa nu il maniem pe Dumnezeu, mai ales ca suntem in Saptamana Mare a Craciunului.
Vorbise Eugen, seful grupei de vanatori. El era responsabil cu organizarea partidelor de vanatoare, cu respectarea regulilor dar si cu buna dispozitie.
-Eu zic asa: suntem 13 pusti, adica 13 vanatori si s-au impuscat pina acum 83 de iepuri si 6 fazani. Pentru ca e abia ora trei dupa amiaza si nevestele vor intra la idei daca ajungem asa devreme acasa, propun sa mergem in Ivanesti, la Maria, vadana, aia de sta langa biserica. Bagam repede 4-5 iepuri la ceaun, mai dam doi pe o galeata de vin, stam doua,trei ore si apoi mergem acasa.
Nu a fost nevoie sa se supuna la vot, asa ca doua ore mai tarziu fripura si mujdeiul erau gata iar a treia mamaliga fusese deja rasturnata pe masa.
-Sa va povestesc ce am patit mai demult, tot la o vanatoare. Marieeee, mai toarna o cana, ca nu dai de la tine, cat le povestes eu baietilor. Asaa, eram tot la iepuri. Si ma cam ametisem si eram si cam satul de vanat, ca impuscasem vreo 14-15...
-Mai taie din ei, ca-s cam multi....
-Bine, sa fi fost vreo 10. Ideea era ca ma cam saturasem de tras. Asa ca am dat pe gat niste rachiu si am ramas in remorca tractorului cat restul vanatorilor mai faceau ultima bataie. Si la moment dat simt cum se mista remorca cu mine. Mai tare si mai tare. Ma chinui sa ma ridic in picioare. Eram asaaa, ca un pescar intr-o barca prinsa de furtuna. Si cand colo ce credeti ca se intamplase?
-Era cutremur?
-NUUU. Un afurisit de iepure se scarpina langa roata remorcii. Am pus mina pe sticla de tuica, i-am dat in cap si asa am ajuns acasa cu 18 iepuri.
-Parca erau 10???
-10, 18 cine le mai tine minte numarul.
-Asa e frate-miu, le mai exagereaza. Stati ca va zic eu una si mai buna. Eram la mistreti intr-o cabana de vanatoare de-a padurarilor. Si pentru ca nu prea aveam ce manca, eu am ramas in cabana sa pazesc niste cartofi de ii pusesesm in soba sa se faca in jar. Baietii erau la panda la mistreti. Si la un moment dat, ma luasem putin somnul, si aud zeci de impuscaturi. Ca la revolutie. Ce revolutie? Ca la razboi. Am sarit prima oara pe burta, ca deee, ma speriasem. Apoi mi-am facut curaj si am iesit afara. Si ce credeti ca era?
-Vanatorii care impuscau mistreti langa cabana?
-Nuuuu. Cartofii mei explodasera si sareau pe horn mai ceva ca focurile de artificii la ziua Americii.
-Povesti de adormit copiii. Ce va zic eu e adevarat.Unii ati auzit deja, altii puteti sa verificati la sectoristul nostru. Acum vreo 5-6 ani, la vreo doi ani dupa ce iesisem la pensie, ma cert cu baba mea. Toata ziua ma boscorodea cu vanatoarea mea. Ca platesc degeaba taxa de pusca, ca dau toata ziua bani pe cartuse, ca am cheltuit banii aiurea si ca nu am mai tras un foc de la nu stiu ce Craciun. I-am zis sa taca o data, i-am zis sa taca de doua ori. Degeaba. Am scos pusca din lada. Mi-am pus cartusiera la brau.
-Luna ta de baba. Te omor. Si am inceput sa o alerg. Cum dadea baba mea coltul casei cum trageam doua focuri. POC! POC! Iar trecea de coltul casei, iar trageam doua focuri. POC! POC! O cartusiera intreaga am tras dupa ea. Ziua in amiaza mare, de se uitau vecinii la noi mai ceva ca la circ. De atunci nu mi-a mai mai zis nimc baba mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu