Am 27 de ani de cand pescuiesc, sau de cand dau cu bita in balta, asa cum zic "prietenii" afoni in ale sportului cu undita, pluta si bere pe malul baltii. Am avut norocul ca la prima iesire, pe 17 iunie 1985, pe lacul Jijia din Iasi sa prind un peste.....urias de aproape 300 de grame.A fost suficient sa imi intre virusul in sange. Nu m-am lasat nici dupa ce era sa ii sparg capul tatalui meu, fie-i tarana usoara, dupa ce l-am luat la tinta cu un plumb de 60 de grame aruncat din prima mea lanseta telescopica. Nu m-am potolit nici dupa ce mi-am cheltuit de mai multe ori banii de alocatie pe bete, ace sau fire de naylon japonez si nici cand am fost pe punctul de a lua bataie pentru ca am spart geamul de la sufragerie cu aceeasi bucata de plumb buclucasa. Cea mai mare cumpana a fost vara anului trecut, cand in zece iesiri pe balta s-au concretizat in patru carasi, doua platici, multe milioane cheltuite si un bronz cat se poate de sanatos
La pescuit cu familia Cical
Tatal lui Florin a fost si este ca un tata pentru mine. Un pescar enervant de bun, migalos, atent si totodata omul care gaseste solutii tehnice pentru orice mulineta sau lanseta stricata. Si l-am amenintat de multe ori ca il duc la peste, in speranta ca ma va duce si el pe canalele doar de el stiute si de unde se intoarce acasa cu niste capturi uriase. Zis si facut. Fac rost de numarul unui sef de ferma piscicola undeva pe linga Navodari. Pun mina pe telefon, sun si primesc acceptul de a-mi intinde betele (eu si familia Cical) pe balta aflata la vreo 30 de kilometri de Constanta. Mandru nevoie mare anunt pescarii, moment in care intra in scena nea Andronica. "La ora patru plecam. Mergeti si luati rame, negre din alea mari, viermusi si o cutie de rame rosii. Eu ma ocup de mamaliga, sa nu va prind ca iesiti in oras in seara asta. Culcarea la 9, trezirea la 3.30. Mergem cu Dacia mea, sa va pregatiti sculele sa nu aud maine ca nu aveti monturi, ca nu e buna pluta, ca nu aveti ace mari".
La pescuit cu noaptea-n cap
La 3.30 ne-am trezit, la 3.45 eram in dacie, la 3.46 Florin a adormit la loc. Nu s-a trezit nici cand am intrat pe poarta fermei, nici in timpul discutiei cu paznicul baltii care era fie beat, fie prea adormit. "Buna dimineata, ma bag eu in seama. Am vorbit cu domnul inginer, mergem si noi pe balta." Omul a bolmojit ceva in legea lui, ceva ce noua ni s-a aparut ca suna a accept. Am scos in 3 minute toate sculele din portbagaj, in alte 10 minute lansetele erau pe stativ. Noi speram, adica eu si nea Andronica. Florin dormea. Doua ore mai tarziu a inceput sa se lumineze de ziua. Sperantele noastre erau la fel de mari, somnul lui Florin la fel de profund. Pestii intarziau la intalnirea cu noi. Alte patru ore trecute, acelasi scenariu. Plutele stateau nemiscate ca intr-o fintina. Nea Andronica a inlocuit acele mari si rimele negre cu ace mici si viermusi. Eu am schimbat momeala si am incercat o combinatie de mamaliga, paine si galbenus de ou. Florin a schimbat partea si si-a continuat linistit somnul. Cosmarul (pescarilor nu al somnorosului) s-a terminat undeva la orele prinzului. Si nu pentru ca am fi prins pestisorul de aur sau macar vreun frate de-al lui, ci pentru ca linga noi a ajuns un cioban cu vreo 200 de oi. "Fara suparare oameni buni, dar ce faceti dumneavoastra aici? ne intreaba omul cu o vorba plajina". "Hai bre, vezi-ti de oile tale, nu ai treaba. Ce sa facem? Meditam la atingerea absolutului. Nu se vede? Dam la peste" ii raspund eu foarte iritat. "Apoi asa m-am gandit si eu ca am vazut unditele si rimele, dar numai ca balta asta nu are peste. si nici nu a avut vreodata". '"Cum asa" intreaba nea Andronica? "Pai asta nu e balta de peste. Asta e o halta din aia de steril, aici arunca piatra de la cariera din partea cealalta de dumneavoatra si se aduna apa de ploaie". Am avut nevoie de zece minute sa strangem unditele si de alte trei sa iesim pe poarta fermei. Florin a continuat sa doarma. In tot acest timp, pe malul opus, intr-o balta mai mica, alti confrati pescari scoteau cite un peste la fiecare 10 minute
