Mie mi-au placut capritele. Nu va ganditi la prostii si nici nu-mi sariti in cap pentru ca folosesc diminutive. Dar chiar mi-au placut capritele. Au fost foarte haioase, mai ales una dintre ele care nu a vrut sa faca nimic tot numarul. Mi-a amintit de un coleg de munca. Vine la serviciu dimineata, vorbeste mult, pare ca se agita, si pleaca seara fara sa faca mare lucru. Dar toata lumea il vede acolo, il aude acolo, deci la finalul zilei se pune ca a fost la munca. Asa si cu a noastra caprita. A intrat pe scena circului (Globus, caci despre el este vorba) s-a uitat usor tamp la dresoarea ei, si-a mutat locul de citeva ori in timp ce suratele ei isi vedeau de exercitiile pregatite cu minutiozitate anterior. Pina la finalul numarului nu a facut nimic pentru a-si justifica....”salariul” cert este ca a fost aplaudata de toata lumea. Pentru ca a fost cea mai haioasa parte a numarului de dresaj si inca nu stiu daca totul a fost premeditat sau nu. De ce la circ intr-o zi superba de duminica? Pentru ca e un spectacol pentru copii. De toate varstele. Si pentru ca timp de aproape doua ore si jumatate iti permiti acest lux. Sa fii copil. Sa razi cu lacrimi. Ca un copil. Sa-ti fie teama. Exact ca unui copil. Teama ca acrobatii ar putea sa cada in gol de la 20 de metri inaltime. Teama ca gratiile metalice nu sunt suficiente pentru a fi protejat de uriasii tigri siberieni de 200 de kilograme. Teama ca dresorii de cai care-si risca viata trecand in viteza pe sub burta armasarilor (apropos, caii aia sunt absolut superbi) ar putea ajuge sub copitele lor. Asa ca: mergeti la circ. La Globus. Ca merita. Pentru copiii vostri. Sau pentru copiii din voi. Daca nu va place, va dau eu banii inapoi
luni, 4 aprilie 2016
despre caprite. si despre luxul de a fi copil
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
“Să ne amintim că suntem, în primul rând, oameni. Ceea ce este om în UE este antiom în sensul nostru tradiţional.
RăspundețiȘtergereLa noi omul are demnitate, în UE omul nu are demnitate, dar are venit. “
“Omul european este omul vest-european, lipsit de memorie istorică, de conştiinţa de sine colectivă, de valori.”
“Pentru acesta sunt importante lucrurile palpabile imediat - bani, faimă, plăceri.”
“Nu degeaba în ultimul timp a apărut o noţiune nouă: homo economicus.”
“Administraţia europeană vede omul doar ca un consumator şi lucrător.”
“În patru ani de zile (1918-1922) Rusia de atunci a pierdut 21 mil. de vieţi omeneşti, doar în urma războiului civil.”
“Dacă acelaşi proces îl extinzi pe mai multe generaţii, obţii acelaşi efect fără ca lumea să observe ce întâmplă.”
“Integrarea europeană nu reprezintă „bunăstare, prosperitate, democraţie, piaţă de desfacere, locuri de muncă etc.”, ci mai degrabă „lipsă de valori, de conştiinţă naţională şi de memorie istorică, degradare morală şi spirituală, degenerare şi genocid”.
“Iar muzeele lor sunt în criză ca şi întreaga lor civilizaţie degenerescentă căci de ce ar face ei nudism în muzeele lor cum s-a întâmplat anul acesta într-un muzeu din Germania unde vizitatorii intră în pielea goală ca în baie?”
Ce înseamnă, de fapt, „integrare europeană”? Din punctul de vedere al autorităţilor noastre, înseamnă una,
al oficialilor europeni - alta,
iar din punctul de vedere al cetăţenilor acestei ţări înseamnă cu totul altceva.
Respectiv:
- una este ce spun propaganda şi lozincile proeuropene,
- alta este ce spun documentele
- şi cu totul alta este ce se întâmplă, de fapt, cu ţările care aderă la UE.
Formal, aderarea la această structură înseamnă integrarea întregului sistem juridic, politic, economic şi social în reglementările Bruxelles-ului, ceea ce presupune, de fapt, desfiinţarea statalităţii Republicii Moldova.
Da, formal, pe hârtie vom avea stemă, steguleţ, imn, însă la nivel de conţinut statul se desfiinţează.
Toate deciziile nu se iau nici măcar de Parlamentul European, ci în cabinetele funcţionarilor de la Bruxelles.
Această integrare juridică, politică, economică, socială se face în interesul celor care conduc la modul real UE, în esenţă fiind vorba de corporaţiile transnaţionale.
Interesele acestora au prea puţin în comun cu ceea ce înseamnă interesele şi modul nostru de viaţă.
Din aceste considerente, dar şi din multe altele, apreciez opţiunea europeană drept una nefastă pentru viitorul şi destinul Republicii Moldova.
Odată porniţi pe acest drum al europenizării, am început să implementăm în Moldova instituţii europene.
Cum însă spunea în 2007 fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, „pentru cei din vecinătatea europeană este necesar să aibă instituţii europene, nu şi fonduri europene”.
Or, după cum se ştie, fără fonduri europene instituţiile europene, în principiu, nu pot funcţiona.
Este ca şi cum ai da televizorul într-o junglă, unde oamenii habar nu au ce este acesta.
În cadrul UE nu există posibilitatea de a te proteja, a te împotrivi unei acţiuni ostile, iar prin introducerea acestor instituţii se dezintegrează voinţa şi capacitatea de apărare.
Mai mult decât atât, instituţiile europene sunt croite pentru omul european, nu pentru omul est-european.
Omul european este omul vest-european, lipsit de memorie istorică, de conştiinţa de sine colectivă, de valori.
Pentru acesta sunt importante lucrurile palpabile imediat - bani, faimă, plăceri.
Nu degeaba în ultimul timp a apărut o noţiune nouă: homo economicus.
Ea vizează omul european care nu gândeşte decât în termeni economici, comerciali, financiari, cu accentul exclusiv pe beneficii materiale, profit etc.
Administraţia europeană vede omul doar ca un consumator şi lucrător.
Nimic mai mult.
Tot ce este în afara acestor două faţete ale omului contemporan, nu doar că nu este luat în considerare, dar este chiar penalizat.
„UE este aceeaşi Uniune Sovietică, doar că într-un format mult mai dur”.
Noi am resimţit duritatea Uniunii Sovietice din cauza faptului că aceasta s-a format rapid, în doar câţiva ani, 1918-1922.
RăspundețiȘtergereCoagularea accelerată a unor structuri incompatibile cu populaţia care urmează a fi condusă se produce doar prin violenţă.
În patru ani de zile Rusia de atunci a pierdut 21 mil. de vieţi omeneşti, doar în urma războiului civil.
Dacă acelaşi proces îl extinzi pe mai multe generaţii, obţii acelaşi efect fără ca lumea să observe ce întâmplă.
În asemenea condiţii, schimbarea este percepută cel mult ca un conflict între generaţii.
Dar, de fapt, este vorba despre un etnocid. Diferenţa dintre etnocid şi genocid nu rezidă în rezultatul acestor crime, ci în forma în care noi percepem procesul.
Genocidul se întâmplă în decursul a două-trei generaţii, pe când etnocidul se desfăşoară pe parcursul a 5-6-7 generaţii.
Şi atunci acestea nu reuşesc să perceapă ce se întâmplă şi analizează lucrurile doar la nivelul unui conflict de generaţii, gen că „pe vremea noastră era altfel” etc.
În realitate are loc un proces de degenerare a omului şi de creare a unui alt om, mult mai crud, lipsit de scrupule şi de valori.
Valorile UE: doar de un şir de lozinci care nu au nicio legătură cu realitatea.
Lozinci de genul
„drepturile omului,
- dreptul la libera exprimare,
- dreptul la asociere,
- de a fi ales şi a alege,
- dreptul la viaţă” etc.
Toate sunt doar pe hârtie.
Vă aduc un simplu exemplu: dreptul la libera exprimare.
Avem, pe de o parte, un proprietar a 10 ziare, iar pe de altă parte, un muncitor, stăpân doar pe propria forţă de muncă.
Cine are dreptul la libera exprimare: cel care ţipă cât vrea la orice colţ de stradă şi îl aud doar trecătorii sau cel care deţine 10 publicaţii şi posturi TV, ai căror angajaţi la un simplu semnal vor vocifera ce comandă proprietarul?
Şi atunci, despre care liberă exprimare este vorba? Cine se exprimă liber - proprietarul publicaţiilor sau omul din stradă? Nu există niciun fel de egalitate în acest sens şi nici nu poate fi.
Un alt exemplu: dreptul la asociere.
Ce folos că se asociază 10 năpăstuiţi şi amărâţi, dacă, pe de altă parte, se asociază doi-trei oligarhi care conduc o ţară, două, trei?
Sunt lucruri absurde, dacă urmărim sensul real al acestor valori europene declarate.
Şi aşa putem lua orice drept - dreptul la viaţă, de exemplu.
Ce fel de drept la viaţă, dacă se permite avortul?
Cu alte cuvinte, valorile europene nu sunt valori absolute, ci extrem de relative şi diferiţi manipulatori, de genul actualilor oficiali europeni, vin la Chişinău şi ni le propun drept valori absolute, fără să ne spună foarte clar care sunt condiţionările.
ȘtergereEvident, aceste condiţionări sunt dictate de vigoarea financiară a celor care le promovează.
De aceea, toată această UE este nimic altceva decât o reeditare într-un format mult mai dur a U.R.S.S.
In ceea ce a fost URSS, in ultimii 30 de ani, se ştie, au existat multiple probleme, dar nu s-a ajuns la acea degenerare şi descompunere morală, socială, culturală în care ne aflăm noi acum, încă neaderând la UE.
Moldova urmează să parafeze la Summit-ul de la Vilnius Acordul de Asociere cu UE.
Acest acord este mai grav decât capitularea necondiţionată.
Conţinutul acestui acord reprezintă vânzarea sau dăruirea pe gratis corporaţiilor transnaţionale a tot ce are mai valoros Moldova - pământul şi oamenii. În schimb, noi nu obţinem absolut nimic.
Ce se va schimba?
În primul rând, sub aspect juridic, UE va avea la mână documentul privind acest dar făcut sie însăşi, care, reiterez, este mai mult decât o capitulare.
În al doilea rând, parafarea acordului înseamnă semnarea şi ratificarea lui, iar de acolo nimic nu mai împiedică UE să facă ce doreşte cu Moldova.
Piesa centrală a Acordului de Asociere este Acordul de Liber Schimb.
Deja mai mulţi experţi din Republica Moldova s-au pronunţat vizavi de efectele catastrofale ale acestui acord pentru Moldova şi bruma de economie pe care o mai are.
Evident, nu mă refer la acei experţi care sunt plătiţi din fondurile europene şi care pot să vorbească ore întregi fără să spună nimic.
Clauzele centrale ale acestui acord şi însuşi mecanismul de funcţionare sunt ascunse de ochii lumii.
Apare întrebarea logică, de ce guvernarea nu acceptă să discute cu oamenii de afaceri, cu sindicatele, cu sectorul social toate aceste prevederi.
Răspunsul este simplu: pentru că ele afectează dramatic societatea moldovenească, iar guvernarea este perfect conştientă de aceasta.
Totodată, aşa cum au remarcat negociatorii din partea Moldovei şi cei ai UE, Moldova este lider la viteza de negociere - 16 luni.
Dacă este lider, aceasta înseamnă că nu s-a negociat nimic, ci doar s-a făcut copy paste şi s-a acceptat dictatul total al corporaţiilor transnaţionale, ale căror corniţe sunt vizibile şi palpabile în cadrul acestor negocieri.
Acordul nici măcar nu este tradus în limba română, fapt recunoscut chiar de viceministrul economiei, Octavian Calmâc.
Aşa-numita guvernare proeuropeană nu este o guvernare, ci o curea de transmisie a voinţei unor entităţi ostile nouă pentru a implementa în Moldova interese incompatibile cu existenţa noastră ca popor, ca oameni, dar fără a ţine cont de realităţile noastre.
Autorităţile Republicii Moldova nu au nicio capacitate de negociere.
Pentru că a negocia înseamnă a veni cu propriile interese şi argumente, cu propriile pârghii şi a găsi posibilităţi de a împăca ceea ce vor cei de la Bruxelles şi ceea ce este bine pentru poporul acestei ţări.
De aceea am convingerea că această guvernare de după 2009 este formată din trădători de ţară şi din uzurpatori de stat.
Ei pun în joc vieţile noastre, ale copiilor noştri în interesul unor forţe străine neprietenoase nouă.
Este vorba, practic, despre un genocid şi cum pot să-i privesc pe cei care promovează acest genocid, decât ca pe nişte duşmani de moarte ai poporului meu.
RăspundețiȘtergereUnul dintre miturile „economiei de piaţă” sunt investiţiile străine - cea mai mare pacoste care există pentru orice popor şi economie naţională.
Investiţii străine înseamnă colonizare la modul cel mai direct.
Adică, vine străinul la noi în ţară şi construieşte ce doreşte, acţionând strict în interesul personal şi nu al economiei acestei ţări.
A admite investiţii străine într-o ţară, înseamnă că această ţară nu există şi nu are cine s-o apere.
De ce Japonia interzice la nivel constituţional investiţiile străine?
De ce ţările musulmane, în cea mai mare parte, interzic prezenţa străinilor în capitalul social al companiilor peste 49%, iar condiţia de bază este ca directorul, inginerul şi contabilul să fie locali?
Pentru că este vorba despre protejarea economiei naţionale.
Noi deja mai bine de 15 ani avem investiţii 100% străine. Acest lucru nu poate fi calificat decât trădarea intereselor naţionale.
Pe parcursul întregii istorii a omenirii, creşterea demografică naturală a însemnat dezvoltare, pe când scăderea demografică - colaps şi dispariţie.
Din 1992 încoace Moldova este în scădere demografică, adică este vorba despre un genocid.
Din anii 1990 până în 2000 noi am pierdut mai mulţi oameni la nivel procentual, decât din 1940 până în 1950 când a fost război, foamete şi deportări.
Ce fel de reforme sunt acestea, dacă ele produc efecte de-a dreptul dezastruoase?
Dar reformele se pun în practică în mod conştient.
Din anii '90 sunt în contact permanent cu reprezentanţii străini ai F.M.I., B.M., O.M.C., alte structuri internaţionale şi europene.
Ei sunt perfect conştienţi de ceea ce fac aici. În anii 2000 am fost parte la proiectul reformei în medicină.
Se punea la cale închiderea spitalelor pe motiv că nu sunt rentabile. Dar medicina şi, în general, sectorul social nu vor fi niciodată rentabile. Ele sunt domenii care trebuie asigurate de stat.
De exemplu, în ţări precum Suedia sau Danemarca, sectorul social este întreţinut de stat, şi nu comercializat, cum ni se propune nouă.
Merită să ne jertfim ca să nu ne integrăm. Merită să ne luptăm contra acestei intervenţii străine, distrugătoare de ţară.
Este vorba despre o crimă împotriva existenţei noastre ca stat, ca popor.
Dar ce este democraţia? Ea înseamnă dictatura totalitară a banului.
Respectiv, aşa-numitele drepturi democratice funcţionează doar pentru cei care au resurse financiare. Iar acestea se creează prin privatizare legală şi ilegală.
Privatizarea legală nu este mai puţin coruptă decât cea ilegală.
Şi cine se află acum la putere?
Privatizatorii iliciţi şi gangsterii tranziţiei cu acoliţii lor.
Este normal să creăm o opoziţie, care se poate face ori prin jertfire de sine, inclusiv a propriilor familii, ori trebuie să ai o sursă alternativă care să finanţeze această protecţie pentru a te porni la luptă.
RăspundețiȘtergereNoi nu suntem popor, suntem doar populaţie. Iar populaţia înseamnă supremaţia intereselor individuale în raport cu cele colective.
Acest val dictat din exterior şi preluat de cei din interior atacă cum lupul atacă o stână de oi. Iar oile nu se pot organiza.
Bineînţeles că uneori şi mămăliga explodează şi atunci când lumea va conştientiza la modul real ce se întâmplă în această ţară, cum sunt trecuţi prin cuţit, duşi la abator cu ţapul în frunte, care este guvernarea de azi, lumea va protesta.
Cei de la guvernare au demonstrat deja că sunt oameni lipsiţi de orice scrupule, oameni care gândesc doar în interes de profit personal, nu însă în interes naţional.
Ei în principiu nu pot gândi şi acţiona altfel.
Care ţări formează acea „majoritate” în UE în care serviciile sociale sunt la un nivel superior? Cum se numesc aceste ţări?
Germania, Franţa, Marea Britanie sau cele scandinave? Şi care servicii sociale anume?
Cele medicale, învăţământul, ajutorul de şomaj sau pensiile?
Dacă este să le luăm în funcţie de ţara concretă şi de tipul concret de serviciu, atunci tabloul este cu totul altul decât situaţia reală.
Astfel, bunăoară, în Germania, dacă vrei să obţii o consultaţie la medicul care activează în cadrul serviciilor sociale, atunci trebuie să te înscrii cu 2-3 luni înainte.
În acest răstimp ori te însănătoşeşti singur, ori chemi ambulanţa fără a mai ajunge la acest serviciu social.
Situaţia este şi mai gravă în Marea Britanie sau Franţa. De ţările din sudul şi estul UE nici nu merită să discutăm. Acolo situaţia este chiar mai proastă decât în Moldova.
În ţările scandinave, în ceea ce priveşte serviciile medicale sociale, situaţia, într-adevăr, este alta.
Dar în cazul lor situaţia este gravă în ceea ce priveşte învăţământul public. Bunăoară, în Norvegia, copiii din clasa a cincea a şcolii publice abia de pot spune tabla înmulţirii, iar în Moldova acest lucru îl fac cu uşurinţă copiii din clasa întâi şi aceasta după degradarea greu de imaginat a învăţământului moldovenesc după epoca sovietică.
Unii s-ar putea întreba, dar de unde apar studenţi scandinavi?
Anume de aceea există şcoli private în care, într-adevăr, se predă şi în care se învaţă. Dar ele costă şi nu fac parte din „serviciile sociale”.
Ajutoarele de şomaj, pensii? Atunci cum explicăm protestele cu milioane de protestatari în mai toate ţările UE?
În Spania, şomajul tinerilor este de peste 50%. La un nivel comparabil este şi şomajul în Italia, Irlanda, Grecia, Portugalia.
Franţa a ajuns şi ea aproape de acest nivel. Ţările scandinave nici ele nu rămân cu mult în urmă în privinţa acestui indicator.
Prin urmare, nu putem vorbi la general despre servicii sociale în toate ţările vest-UE.
Fiecare serviciu social trebuie să-l comparăm cu acelaşi serviciu în fiecare ţară în parte.
Atunci se va observa că situaţia nu este cu mult mai bună decât în „cea mai săracă ţară a Europei – Moldova”, iar în multe dintre ele este chiar mai proastă.
RăspundețiȘtergereÎn ceea ce priveşte corupţia.
Dacă reducem corupţia la mită, atunci da, în vestul UE nu prea ai pentru ce da mită la nivel de poliţie, judecătorie, şcoală publică etc., mai ales dacă eşti un simplu salariat.
Dar corupţia nu este mită, ci un cu totul alt fenomen care se produce la nivelurile superioare decizionale ale puterii de stat.
De ce credeţi că Parlamentul Franţei a votat legalizarea „căsătoriilor” homosexuale când marea majoritate a cetăţenilor Franţei sunt categoric împotrivă? Nu este aceasta corupţie?
Totodată, ştiţi că de la 50 la 80% din volumul tuturor „granturilor” „date” Moldovei se întorc înapoi la cei care le-au „dat” sub formă de plăţi făcute firmelor UE pe care suntem obligaţi să le angajăm pentru „valorificarea” acestor „granturi”?
Iar aceste firme, oricum, lucrează cu specialiştii noştri, cei din Moldova care sunt plătiţi cu 40-100 euro ziua, pe când cei din UE, lucrând la noi în ţară, sunt plătiţi cu 500-1500 euro ziua. Nu este aceasta oare corupţie?
De ce în cazul Moldovei UE susţine un regim hipercorupt care fură nu numai ţara, ci şi fondurile enorme oferite de Bruxelles?
Unde sunt rezultatele acestor miliarde?
Or, oficialii europeni cunosc foarte bine tot ce face regimul lor proeuropean impus nouă nu prin alegeri, ci prin dictatul unor „fule” şi „şiubeli”.
Noi, de 15 ani implementăm programe europene de luptă cu corupţia, finanţate din greu cu bani europeni, cu larga participare a experţilor europeni.
Rezultatul îl vedem pe faţă.
Violenţa în familie? Dar ce este, în general, familia în UE? Când se interzic cuvintele „mamă” şi „tată”, iar în loc se impune „părintele A” şi „părintele B”?
Aşa este în Marea Britanie şi în Franţa. În Norvegia există legal peste 20 de tipuri de aşa-numite „familii”: cu 3 „taţi” şi 5 „mame”, cu 3 „taţi” şi copii, cu 3 „mame” şi copii, iar incestul este legal etc. Acestea sunt familii?
Şi ce este violenţa în familie?
La noi, la TV, se face propagandă la cazuri ieşite din comun, dar nu se califică violenţă de familie când nepotul îşi înjunghie bunica pentru nişte lei pentru discotecă sau bere.
În Germania, o femeie de origine sovietică i-a dat o palmă fiicei sale de 13 ani care a refuzat să scoată gunoiul afară şi încă într-o formă grosolană.
Fiica îndată a telefonat la poliţie, fiind internată pentru trei luni la o casă de copii unde în fiecare zi curăţa veceurile, se trezea la ora 05.00 dimineaţa, dormea într-o încăpere în condiţii de cazarmă etc.
Consider că problema violenţei în familie este una artificială, ceea ce nu înseamnă că în cazurile ieşite din comun nu trebuie aplicate sancţiunile cele mai drastice.
În ceea ce priveşte muzeele şi teatrele, lucrurile sunt aşa cum le-aţi descris.
Astfel a fost şi în U.R.S.S., deci modelul eurocapitalist nu este unicul care să producă asemenea efecte, unele dintre ele doar vizuale.
Eu ţin minte prea bine cum erau teatrele în Chişinău pe vremea sovietică: erau pline de vizitatori! La fel şi muzeele. Vest-europenii se minunau când veneau în turism pe la noi.
Aşa ceva la ei nu exista.
Iar muzeele lor sunt în criză ca şi întreaga lor civilizaţie degenerescentă căci de ce ar face ei nudism în muzeele lor cum s-a întâmplat anul acesta într-un muzeu din Germania unde vizitatorii intră în pielea goală ca în baie?
RăspundețiȘtergereIar marile lor muzee sunt pline de turişti din Japonia, China, Rusia, Europa de Est, dar nu din ţările din vestul UE.
Referindu-mă la curăţenie.
În general, capitalele europene nu sunt mai curate decât Chişinăul. Iar cine a vizitat Parisul, Londra, în afara centrului lor istoric, s-a îngrozit de murdăria şi mormanele de gunoi care în Moldova, România sau Bulgaria nimeni nu şi le poate imagina.
Şi încă o trăsătură trecută sub tăcere. Bunăoară, în Elveţia, cea mai bogată ţară vest-europeană, numai 37% dintre elveţieni au în proprietate vreun imobil de genul apartament sau casă.
În Moldova, acest procent este de peste 85%. În Berlin, numai 20% de berlinezi sunt proprietari ai locuinţelor în care locuiesc.
În Chişinău - peste 80% din populaţie locuieşte în apartamentele şi casele care le aparţin.
Iar când se face calculul PIB-ului sau al bunăstării pe cap de locuitor aceste valori imobiliare nu sunt luate în considerare, ci doar veniturile lichide sub diferite forme.
Totodată, nu se trec în calcul cheltuielile lor.
Cât costă, de exemplu, un kilogram de căpşune în Chişinău la cel mai mare preţ? Vreo 40-60 de lei, adică 2,5-4 euro. Dar în Elveţia? 45-50 de euro! De diferenţa de calitate a căpşunelor noastre naturale şi a celor de plastic din UE nici nu merită să discutăm.
Corect aţi menţionat că acestea sunt lucruri pe care le remarcă cei care au fost „măcar o dată” în Vest. Una este vitrina, adică să stai vreo lună-două în vizită şi alta este să trăieşti acolo, mai ales după regulile lor.
Adică să supravieţuieşti.
Am fost şi eu în UE nu o singură dată şi nu într-o singură ţară. Mai am şi prieteni italieni, francezi, nemţi. Sunt profesori de universitate, experţi în consultanţă, contabili, rentieri.
Şi cu toţii o duc cu greu, comparabil cu intelectualii din Moldova. Şi se miră de ce vrem să ne integrăm în problemele lor, agravându-le prin aceasta şi mai mult.
Sub aspect economic şi social, UE este „Titanicul” după ciocnirea lui cu gheţarul. Sub celelalte aspecte, situaţia din UE este şi mai catastrofală.
Factorul esenţial este să ne amintim cine suntem ca trecut istoric şi configuraţie morală, cât şi ca specific spiritual.
Să ne amintim că suntem, în primul rând, oameni. Ceea ce este om în UE este antiom în sensul nostru tradiţional.
La noi omul are demnitate, în UE omul nu are demnitate, dar are venit.
La noi omul are răspundere faţă de familie, de societate, în UE are răspundere faţă de sexul de orice fel.
Deci, dacă ne amintim că suntem oameni, părinţi, feciori, fii, surori, deja este o lovitură sub centură acestei UE, pentru că ei nu pot vorbi în aceşti termeni.
De asemenea, să nu uităm că purtăm răspundere pentru acest pământ, care este sursa vitală pentru urmaşii noştri.
Totodată, să ne informăm ce înseamnă UE la modul real.
Şi atunci orice om normal va vedea că este pus cu capul sub ghilotină şi va începe să se zbată.
Această zbatere va genera o rezistenţă socială organizată.
RăspundețiȘtergerePotrivit dreptului internaţional, poporul are dreptul să se apere de cotropitori şi uzurpatori prin orice mijloace.
Şi în acest sens, suntem îndreptăţiţi sub toate aspectele legale, morale, culturale, sociale, economice, politice