Isi umpluse masina pina
la refuz. In portbagaj nu mai avea loc
nici sa arunce un ac, in timp ce pe scaunele din spatele masinii tronau
perne, plapume, sau lenjeriii de pat. Isi ajuta o prietena sa-si mute toate
bunurile dintr-un colt de tara in altul, si singurul loc liber din vehicol era
scaunul din dreapta. Si asta pentru ca prietena s-a deci in ultimul moment sa
mai stea o zi chiar cu riscul de a veni cu trenul. Prin urmare era singur
intr-o masina plina pe un drum de peste 500 de kiometri. Doar el, muzica in
boxe si drumul. Refuza sa ia vreodata autostopisti. Ii era frica, prin urmare
singurii pentru care opera masina pentru a-I duce distante scurte erau copiii
sau batranii. Ii considera inofensivi si cei vorbareti il ajutau sa I se para
drumul mai scurt si mai placut. Pe drumul asta insa nu I se paruse nimeni de
incredere, prin urmare soselele din Baragan I se pareau mai pustii ca
niciodata. Mai ales ca era momentul in care ziua se ingana cu noaptea,
vizibilitatea era scazuta iar la radio muzica se auzea tot mai neclar. Era in
mijlocul pustietatii si avea senzatia ca va mai dura mult si bine pina cand va
ajunge acasa. I se intampla rar sa se
plictiseasca la volan si ziua aceea era una dintre ele. ’”ce bun ar fi un
mosulica autostopist” isi spunea in gand. Cu gandurile departe, la uriasa cad
ape care si-o imagina plina cu apa fierbinte a luat cu roata din dreapta in
plin o groapa uriasa care a zdruncinat din temelii toata masina si a facut una
dintre pernele din spate sa ajunga aproape de picioarele sale. A tras imediat
pe dreapta sa verifice daunele. Nu ii era frica decat de o pana care ar fi
insemnat sa scoata toate bagajele din masina pentru a ajunge la roata de
rezerva. Din pacate era déjà prea intuneric, iar lantern era si ea tot in
portbagaj, asa ca s-a hotarat sa mearga cu grija pina in primul sat sis a traga
sub un stalp electric sa vada mai bine. Nu de alta dar nu vroia sa se trezeasca
din senin cu vreo bata in cap sis a ramana fara masina. Asa ca in urmatoarele
30 de minute a mers cu 25 de kilometric la ora pina a gasit si prima casa de om
si primul stalp de iluminat stradal. A oprit din nou, a rasucit cheia in
contact. A dat sa iasa doar ca a auzit portiere din drepta cum se deschide. A vazut
apoi o pustoaica, sa fi avut 16, cel mult 17 ani, cum urca nestingherita in
masina. Mesteca guma cu gura larg deschisa si avea un decolteu la fel de ….larg.
nici macar nu l-a salut. Si nici nu s-a oprit din mestecatul care ii producea,
se pare, o maxima placere. Fara sa scoata o vorba s-a uitat in ochiilui, dupa
care s-a uitat in spatele masinii.
-Da” unde-I baietu”
ciela?
-Ce baiat, domnisoara? Pe
cine cautati?
- Baietu
ciela, cari-I cu masina asta!!!
-Nu e un baiat
domnisoara. E masina mea si sunt doar eu in masina.
-Sigur?
-Da! Sigur!
S-a mai uitat inca o
data printer pernele din spatele masinii. S-a mai uitat nonsalant si in ochii
soferului. S-a oprit pentru doua secunde din mestecat. A coborat si dusa a
fost. Fara sa salute, fara sa se scuze, fara sa spuna o vorba.
Socat el a pus mina pe
cheie, a rasucit-o in contact si a plecat mai departe. Uitase de ce oprise sic
and si-a amintit ajunsese déjà acasa si ii povestea patania prietenului lui cel
mai bun.
-Ba dar prost mai esti! Cand
crezi tub a ca mai sare o pustoaica asa buna singura la tine in masina?b
