-noo, noi ne meritam soarta. de fapt voi, romanii. ca io-s de de 28 de ani plecat in Germania si de aproape 20 sunt seful politiei rutiere intr-un oras de acolo. si mai vin in Romania o data la 5 ani. sa fac un concediu la Mamaia, sa urc cu masina pe Transfagarasan sau sa pescuiesc in Delta. dar voi, din pacate, nu va mai faceti bine.
era amarat tare desi concediul lui se dovedise perfect. s-a bronzat atat cat a trebuit, a avut parte de o camera de hotel mai mult decat decenta (mai ceva ca-n Germania, cum ii placea sa glumeasca) si un restaurant cu specific romanesc unde reusise sa o convinga pe nemtoaica de nevasta-sa ca mancarea noastra e cea mai buna. si cu toate acestea era tare amarat si isi promisese ca e ultimul concediu pe meleagurile mioritice.
interactionam aproape zilnic. el facea plaja in sectorul de plaja de unde dadeam noi transmisiunile in direct. insa abia in ultima zi am aflat de ce noi, ca neam, nu mai avem nicio sansa sa ne facem vreodata bine.
-hai sa-ti povestesc. ti-am spus ca noi venim des in Romania. si nu luam niciodata avionul. nu ca ne-ar fi frica de inaltime sau ca ar putea sa cada . nu!!! doar ca drumul dintre germania si romania e superb. si cu o masina buna il faci de placere. si conduc doar eu. tot drumul. ea se aseaza frumos in dreapta mea, imi zice sa fiu eu atent la drum si doarme. si asa de linistit ma simt conducand.
si cand am iesit din Berlin am vazut o masina cu numere de Bucuresti. de leasing, dar de Bucuresti, l-am depasit la intrarea pe autostrada, l-am salutat elegant si mi-am vazut de drum. m-a depasit 50 de kilometri mai tarziu, fara sa ma sfideze si am tot continuat asa, joaca de-a depasitul, inca vreo 200 de kilometri. chiar era distractiv, mai ales ca sotia continua sa doarma linistita cu centura pusa. la intrarea in Austria am tras intr-o statie Peco si a oprit si el. Ion, din Voluntari. ne-am salutat scurt si chiar am schimbat citeva vorbe cand si-a dat seama ca stiu sa vorbesc romaneste.
-si ce legatura are asta? de ce nu avem nicio sansa? ca nu pricep!!
-nitica rabdare, monser! am iesit din staia peco si am continuat drumul spre romania. cateva sute de kilometri. fara incidente. fara scandal. doar cu depasirile noastre distractive si atat. si totul s-a schimbat imediat ce am trecut de Arad. m-a depasit pentru ultima oara, a deschis toate geamurile si a inceput sa arunce: doze de cola, cutii de tigari, ambalaje de mancare, a golit si scrumiera si am vazut chistoacele direct pe parbrizul. sau asa mi s-a parut, ca am vazut rosu in fata ochilor. cat am fost in Germania, sau in Austria sau in alte tari civilizate daca faci asa ceva te amendeaza de dracul te ia. cum s-a vazut la el acasa, acolo unde nu-ti da nimeni amenda pentru asa ceva, si-a curatat masina de gunoaie. DE ASTA NU VA FACETI VOI BINE. NICIODATA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu