Namol, peatra de bae, coliere de scoici avem

Ii auzim inevitabil in fiecare vara. De la inceputul lunii mai si pina la sfrsitul lui spetembrie, mesajul lor ramane mereu acelasi. "Porumb fiert, porumbelul fierbinte cine mai doreste direct din mina de la baiatul. Doua la cinci lei. Zmeura, avem zmeura proaspat culeasa. Poftiti la zmeura." La fel de invariabil si persoajele sunt aceleasi, sau macar seamana de parca zici ca ar avea cel putin aceeasi mama. Cu tenul inchis de la culoare, si nu doar din cauza soarelui pe care trebuie sa il indure toata ziua, cu vocea enervanta si stridenta, cu unghiile de multe ori la fel de negre ca si namolul pe care il comercializeaza. "Namol, peatra de bae, coliere avem." In mod si mai surprinzator clientii nu lipsesc, ba mai mult se inghesuie sa insface stiuletele galben direct din galeata de plastic mizerabila, fara sa se intrebe macar o secunda in ce conditii a fost fiert porumbul. Nu ii deranjeaza nici cand "comerciantul" il serveste direct cu mina. Ce pungi sau manusi de plastic? Un' te crezi domnule, la Mega Image? Doua dintre ele s-au oprit azi langa sezlongul meu. M-au imbiat cu toate produsele enumerate mai sus dupa care s-au linistit putin cat sa isi traga sufletul si cite o tigara direct pe nisip. "Facem fa schimb? Ia tu namolul si da-mi mie porumbul ca asta se vinde repede si ma doare mina. Da fa, da' tu esti murdara de la namol. Si ce, ma spal in mare. Oricum astia mananca!" Si au mai stat 2 minute. Si au plecat sa vanda mai departe. Doar "astia" maninca.