si-a luat pusca pe umar, rucsacul in spate si cartusiera la brau. avea autorizatie de vinatoare pentru iepuri si asteptase iesirea asta citeva luni bune.
-macar doua focuri sa trag si eu si tot nu ies degeaba din casa.
nu avea gonaci, asa ca isi parca masina la iesirea din oras si o luase singur pe aratura, poate-poate o sari vreun urecheat sau o coana vulpe. nu mai trasese un foc din primavara, si acum se apropia deja Craciunul. simtea cum ii ard degetele sa traga primul foc. isi pregatise singur munitia si pentru ca afara era un ger de crapau pietrele a ales cartusele de calibru mai mic. de mult nu mai prinsese o zi atat de buna pentru vanatoare si avea de gand sa profite de fiecare moment in parte. si asa ar fi fost daca nu s-ar fi intamplat singurul enervant pentru un vinator inrait ca el: sa vada o adevarata haita de caini care alergau dupa un iepure disperat sa isi salveze viata. daca l-ar fi prins, ar fi fost devorat in doar cateva minute. vazuse nenumarate astfel de situatii si cainii ajunsesera sa faca adevarate ravagii pe toate fondurile de vanatoare. atacau iepuri, fazani, caprioare sau chiar mistreti. cu adevarat periculosi erau in perioada de reproducere. puii nu aveau nicio sansa in fata lor, prin urmare erau mai periculosi decat toti vanatorii din romania la un loc. cateva zeci e secunde mai tarziu iepurele fusese ajuns din urma si mancat de viu in fata vanatorului aflat la mai putin de 100 de metri distanta. s-a apropiat in fuga de cainii ce pareau turbati. a pus pusca la ochi si a tras in cel mai mare dintrei ei. a cazut secerat in timp ce restul s-au imprastiat in toate directiile. cand a ajuns langa iepure din el mai ramasese doar un picior si craniul. a scos cartusu tras si l-a inlocuit cu unul nou. si-a asezat ranita mai bine in spate si a plecat mai departe cu un gust al dracului de amar in gura.
-ce crucea matii mi-ai omorit caineele ba, boule?
vanatorul a intors capul si a vazut un cioban cocotat pe un superb armasar alb. avea o caciula de blana pe cap si o furca cu doi tepi in mana, folosita de ciobani pentru a curata grajdurile de gunoi. l-a ignorat pe scandalagiu. nu s-a pus niciodata cu prostii asa ca a hotarat sa isi vada de drum, chiar daca ciobanul continua sa injure si sa ameninte. a vazut insa cu coada ochiului cum calaretul ridica furca la nivelul capului si o arunca cu forta spre el. a apucat sa se retraga la timp insa a vazut coltii ascutiti ai acesteia trecandu-i prin fata ochilor. la doar cativa milimetri distanta.
extrem de calm a scos ambele cartuse de pe teava. a cautat un cartus de 2 milimetri, cu alice foarte mici folosite in special la pasari. in fond calul nu avea nicio vina si nici nu trebuia sa sufere. a indreptat arma spre pamand si in directia copitelor si a tras. si armasarul a inceput sa alerge cum nu a facut-o nicodata inainte. si cum nu a mai facut-o vreodata dupa. alerga ca un pur sange arab anntrenat pentru derby. alerga in ciuda eforturilor facute de ciobanul care abia se mai tinea in sa. si a alergat asa pina cand vanatorul nu l-a mai putut urmari cu privirea. multi kilometri adica.
-macar am tras doua focuri astazi. tot e bine, isi spuse in gand, in timp ce se abtinea cu greau sa nu rada de soarta calaretului
miercuri, 30 ianuarie 2013
duminică, 20 ianuarie 2013
hotul de tancuri
era descurcaret de mic. le lua rapid maruntii celorlalti copii din fata jocului la jocurile in care castiga mereu cel care arunca moneda mai aproape de o linie trasata cu creta sau care reusea sa bage toate monezile in mici gropi sapate inpamant. cand avea doar 5 ani si jumatate a furat din poseta mamei 100 de lei si a cumparat doua cutii de gume turbo. la sfarsitul zilei toti vecinii lui mestecau guma de ii dureau falcile. pe el l-au durut alte parti ale corpului, in special la spate, dupa ce a fost prins si judecat de parinti. a doua zi insa recuperase o mare parte din bani dupa ce a vandut surprizele cu masini de curse. a crescut, insa anii nu i-au adus si maturizarea la care sperau parintii, si prin urmare problemele au tot aparut. batranii au crezut ca l-au apucat de un picior pe Dumnezeu cand odorul lor le-a spus ca se angajeaza la un batalion de tancuri.
"Daca nici armata nu il potoleste, apoi nici Dumnezeu nu poate!"
si l-a mai potolit. putin. discplina ii prindea destul e bine si scandalurle au inceput sa dispara. incet, incet a castigat increderea superiorior. incet,incet a mai crescut in grad. si s-a intors la viata de dinainte. de golanas. de baiat de cartier descurcaret. si a inceput sa vanda tot ce ii cadea in mna si nu atragea atentia prin disparitia sa.
-deci, baieti: nu vreti biste bocanci cu virf de otel. sunt aproape noi. nepurtati!
-nu!
-niste curele din piele groasa! sunt cu catarama din aia patrata. metalica. sunt foarte bune
-nu!
-niste conserve din carne?
-nu!
-o uniforma kaki?
-nu!
-una de camuflaj?
-nu!
s-a dezumflat repede. spera sa faca rost lesne de niste bani, mai ales ca mai era putin pina la Craciun si era extrem de stramtorat.
-auzi, eu as avea nevoie de ceva, dar cred ca este peste puterile tale.
-zi despre ce e vorba!
-nu cred ca poti sa faci rost
-zi!
-nu cred ca poti sa-l scoti din unitate. eu de mic mi-am dorit, si am bani. sa stii ca platesc cu banul jos
simtea ca nu mai are rabdare. -ZI O DATA!
-mi-ar trebui un tanc. adevarat. fara munitie. doar tancul
se facu liniste. o liniste de mormant. militarul nostru era cu gandul departe. probabil pe la gardul de sarma ghimpata de la marginea unitatii. stia el un loc pe unde ar putea iesi neobservat.
-chiar vrei un tanc? intreg? si platesti cu banul jos?
hohotele de ras ale gastii l-au adus rapid cu picioarele pe pamant. si el care chiar credea ca poate da lovitura intr-o singura seara si sa scape o data pentru totdeauna de ingrozitoarea armata
"Daca nici armata nu il potoleste, apoi nici Dumnezeu nu poate!"
si l-a mai potolit. putin. discplina ii prindea destul e bine si scandalurle au inceput sa dispara. incet, incet a castigat increderea superiorior. incet,incet a mai crescut in grad. si s-a intors la viata de dinainte. de golanas. de baiat de cartier descurcaret. si a inceput sa vanda tot ce ii cadea in mna si nu atragea atentia prin disparitia sa.
-deci, baieti: nu vreti biste bocanci cu virf de otel. sunt aproape noi. nepurtati!
-nu!
-niste curele din piele groasa! sunt cu catarama din aia patrata. metalica. sunt foarte bune
-nu!
-niste conserve din carne?
-nu!
-o uniforma kaki?
-nu!
-una de camuflaj?
-nu!
s-a dezumflat repede. spera sa faca rost lesne de niste bani, mai ales ca mai era putin pina la Craciun si era extrem de stramtorat.
-auzi, eu as avea nevoie de ceva, dar cred ca este peste puterile tale.
-zi despre ce e vorba!
-nu cred ca poti sa faci rost
-zi!
-nu cred ca poti sa-l scoti din unitate. eu de mic mi-am dorit, si am bani. sa stii ca platesc cu banul jos
simtea ca nu mai are rabdare. -ZI O DATA!
-mi-ar trebui un tanc. adevarat. fara munitie. doar tancul
se facu liniste. o liniste de mormant. militarul nostru era cu gandul departe. probabil pe la gardul de sarma ghimpata de la marginea unitatii. stia el un loc pe unde ar putea iesi neobservat.
-chiar vrei un tanc? intreg? si platesti cu banul jos?
hohotele de ras ale gastii l-au adus rapid cu picioarele pe pamant. si el care chiar credea ca poate da lovitura intr-o singura seara si sa scape o data pentru totdeauna de ingrozitoarea armata
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
atentie la gropi! si la autostopiste
Isi umpluse masina pina
la refuz. In portbagaj nu mai avea loc
nici sa arunce un ac, in timp ce pe scaunele din spatele masinii tronau
perne, plapume, sau lenjeriii de pat. Isi ajuta o prietena sa-si mute toate
bunurile dintr-un colt de tara in altul, si singurul loc liber din vehicol era
scaunul din dreapta. Si asta pentru ca prietena s-a deci in ultimul moment sa
mai stea o zi chiar cu riscul de a veni cu trenul. Prin urmare era singur
intr-o masina plina pe un drum de peste 500 de kiometri. Doar el, muzica in
boxe si drumul. Refuza sa ia vreodata autostopisti. Ii era frica, prin urmare
singurii pentru care opera masina pentru a-I duce distante scurte erau copiii
sau batranii. Ii considera inofensivi si cei vorbareti il ajutau sa I se para
drumul mai scurt si mai placut. Pe drumul asta insa nu I se paruse nimeni de
incredere, prin urmare soselele din Baragan I se pareau mai pustii ca
niciodata. Mai ales ca era momentul in care ziua se ingana cu noaptea,
vizibilitatea era scazuta iar la radio muzica se auzea tot mai neclar. Era in
mijlocul pustietatii si avea senzatia ca va mai dura mult si bine pina cand va
ajunge acasa. I se intampla rar sa se
plictiseasca la volan si ziua aceea era una dintre ele. ’”ce bun ar fi un
mosulica autostopist” isi spunea in gand. Cu gandurile departe, la uriasa cad
ape care si-o imagina plina cu apa fierbinte a luat cu roata din dreapta in
plin o groapa uriasa care a zdruncinat din temelii toata masina si a facut una
dintre pernele din spate sa ajunga aproape de picioarele sale. A tras imediat
pe dreapta sa verifice daunele. Nu ii era frica decat de o pana care ar fi
insemnat sa scoata toate bagajele din masina pentru a ajunge la roata de
rezerva. Din pacate era déjà prea intuneric, iar lantern era si ea tot in
portbagaj, asa ca s-a hotarat sa mearga cu grija pina in primul sat sis a traga
sub un stalp electric sa vada mai bine. Nu de alta dar nu vroia sa se trezeasca
din senin cu vreo bata in cap sis a ramana fara masina. Asa ca in urmatoarele
30 de minute a mers cu 25 de kilometric la ora pina a gasit si prima casa de om
si primul stalp de iluminat stradal. A oprit din nou, a rasucit cheia in
contact. A dat sa iasa doar ca a auzit portiere din drepta cum se deschide. A vazut
apoi o pustoaica, sa fi avut 16, cel mult 17 ani, cum urca nestingherita in
masina. Mesteca guma cu gura larg deschisa si avea un decolteu la fel de ….larg.
nici macar nu l-a salut. Si nici nu s-a oprit din mestecatul care ii producea,
se pare, o maxima placere. Fara sa scoata o vorba s-a uitat in ochiilui, dupa
care s-a uitat in spatele masinii.
-Da” unde-I baietu”
ciela?
-Ce baiat, domnisoara? Pe
cine cautati?
- Baietu
ciela, cari-I cu masina asta!!!
-Nu e un baiat
domnisoara. E masina mea si sunt doar eu in masina.
-Sigur?
-Da! Sigur!
S-a mai uitat inca o
data printer pernele din spatele masinii. S-a mai uitat nonsalant si in ochii
soferului. S-a oprit pentru doua secunde din mestecat. A coborat si dusa a
fost. Fara sa salute, fara sa se scuze, fara sa spuna o vorba.
Socat el a pus mina pe
cheie, a rasucit-o in contact si a plecat mai departe. Uitase de ce oprise sic
and si-a amintit ajunsese déjà acasa si ii povestea patania prietenului lui cel
mai bun.
-Ba dar prost mai esti! Cand
crezi tub a ca mai sare o pustoaica asa buna singura la tine in masina?b
vineri, 11 ianuarie 2013
VIDEO SUPERB: sa punem mana de la mana poate ajutam omul asta cu un sponsor!
http://www.youtube.com/watch?v=zfIiBbGoWuI&feature=youtu.be
“Buna ziua,
Mă numesc Orban Gabi, sunt din Sfântu Gheorghe şi aş vrea să cer ajutorul dumneavoastră. Vă rog frumos să-mi daţi un share la acest video al meu… Am pus foarte multa muncă în acest sport (mai mult de 10 ani) şi nu prea am avut ajutor (sponsori) să merg la concursuri şi nu prea mă ştie lumea ca să mă cheme la evenimente la demonstratii. Aş vrea să ştie cât mai multă lume despre mine şi ceea ce fac. În anul 2012 am fost primul care a participat din România la Campionatul Mondial al Trialului. Vă rog să daţi un share la video pe blogul dumneavoastra.”
joi, 10 ianuarie 2013
cei mai prosti teroristi din romania
era la moda in acea perioada sa pui mana pe telefon si sa suni la 112 si sa anunti ca e o bomba pusa in liceele din oras. unii o faceau sa scape de o teza sau de a fi ascultati la o lectie pe care nu au invatat-o. altii o faceau pentru ca nu mai puteau de dorul iubitelor si voiau sa-si intalneasca mai repede ...consoartele. insa cei mai mai multi o faceau din plictiseala sau pentru a dovedi gastii cat de cool sunt. era amuzant pentru ca nimeni nu era vreodata prins si se distrau pe seama politistilor care apareau la televizor pentru a-i declara teroristi si a-i ameninta cu ani grei de inchisoare. asta pina intr-o zi.
"Veniti repede la noi la liceu, la Ovidiu. E o bomba!"
Asta a auzit in acea zi ofiterul de serviciu din dispeceratul politiei. era aproape de orele pranzului, moment in care de obicei liceenii se pregateau sa plece spre casa. la celalat capat al firului se auzea o voce de adolescent care se chinuia sa vorbeasca mai gros, dar si un alt pusti care se distra teribil. ofiterul stia ca la mijloc este o noua gluma, ca toate celelalte glume proaste inregistrate de la inceputul anului scolar. chiar si asa a pus mina pe telefon si a anuntat politia municipala dar si genistii sa mearga la Liceul Ovidius, situat undeva pe langa gara Constanta, sa caute bombe care nu vor fi gasite niciodata. si asa cum se si astepta, o jumatate de ora mai tarziu a aflat ca totul fusese o alarma falsa, numai ca tinerii pusi pe sotii au sunat din nou la 112. "La liceul din Ovidiu este o bomba!" aceeasi voce fortat ingrosata de adolescent insotit de amicul pus pe sotii. asa ca ofiterul a pus din nou mana pe telefon si a sunat, de data aceasta la politia orasului Ovidiu. a fost momentul intrarii in scena a unui politist adevarat cu fler de detectiv care a dat o fuga pe jos pina la liceu. era imbracat in civil, asa ca nu i-a fost greu sa observe ce se intampla, fara sa fie bagat in seama. i-a vazut pe cei doi glumeti, s-a aproapiat usor de ei si a prins franturi de discutie care i-au dat de inteles ca are de-a face cu "teroristii"! i-a saltat pe amandoi, i-a dus la sectie si i-a bagat in doua camere diferite. i-a tinut fix 45 de minute dupa care a intrat in camera unuia dintre ei. "Teroristul" era alb la fata si respira sacadat.
"Tati, ai pus-o! iti iei pina la 15 ani de inchisoare pentru terorism. prietenul tau a marturisit tot! a zis ca tu ai sunat ca va asteptati prietenele. direct la parchet te ducem acum sa iti facem dosar penal"
''Dar nu am sunat eu, el a sunat! eu nu am pus mana pe telefon "
Cei doi au fost primii "glumeti" retinuti in Constanta pentru alarme false cu bomba. si primii care au si ajuns in spatele gratiilor pentru asta.
"Veniti repede la noi la liceu, la Ovidiu. E o bomba!"
Asta a auzit in acea zi ofiterul de serviciu din dispeceratul politiei. era aproape de orele pranzului, moment in care de obicei liceenii se pregateau sa plece spre casa. la celalat capat al firului se auzea o voce de adolescent care se chinuia sa vorbeasca mai gros, dar si un alt pusti care se distra teribil. ofiterul stia ca la mijloc este o noua gluma, ca toate celelalte glume proaste inregistrate de la inceputul anului scolar. chiar si asa a pus mina pe telefon si a anuntat politia municipala dar si genistii sa mearga la Liceul Ovidius, situat undeva pe langa gara Constanta, sa caute bombe care nu vor fi gasite niciodata. si asa cum se si astepta, o jumatate de ora mai tarziu a aflat ca totul fusese o alarma falsa, numai ca tinerii pusi pe sotii au sunat din nou la 112. "La liceul din Ovidiu este o bomba!" aceeasi voce fortat ingrosata de adolescent insotit de amicul pus pe sotii. asa ca ofiterul a pus din nou mana pe telefon si a sunat, de data aceasta la politia orasului Ovidiu. a fost momentul intrarii in scena a unui politist adevarat cu fler de detectiv care a dat o fuga pe jos pina la liceu. era imbracat in civil, asa ca nu i-a fost greu sa observe ce se intampla, fara sa fie bagat in seama. i-a vazut pe cei doi glumeti, s-a aproapiat usor de ei si a prins franturi de discutie care i-au dat de inteles ca are de-a face cu "teroristii"! i-a saltat pe amandoi, i-a dus la sectie si i-a bagat in doua camere diferite. i-a tinut fix 45 de minute dupa care a intrat in camera unuia dintre ei. "Teroristul" era alb la fata si respira sacadat.
"Tati, ai pus-o! iti iei pina la 15 ani de inchisoare pentru terorism. prietenul tau a marturisit tot! a zis ca tu ai sunat ca va asteptati prietenele. direct la parchet te ducem acum sa iti facem dosar penal"
''Dar nu am sunat eu, el a sunat! eu nu am pus mana pe telefon "
Cei doi au fost primii "glumeti" retinuti in Constanta pentru alarme false cu bomba. si primii care au si ajuns in spatele gratiilor pentru asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)