Am decis sa intru la o intensivacura de slabire dupa ce m-am intors de la nunta verisoarei mele Dana. Si asta pentru ca afurisitul si mincinosul de cantar si-a permis sa afirme ca eu as avea 95 de kilograme. I-am replicat in fata: “Mincinosule, cum iti permiti? Credeam ca suntem prieteni”. El nu a spus nimic si mi-a aratat in continuare acelasi fatidic numar de kilograme, cu 5 mai mic de 100. Asa ca m-am autoconvocat la o sedinta de urgenta si mi-am impus sa slabesc 15 kilograme. Sau chiar 20. Se intampla la jumatatea lunii septembrie si primele 2 saptamani au fost cel putin ingrozitoare. Parca era un facut: toate aromele de gratar, ciorba de burta, ardei umpluti sau cozonac de casa ma loveau in nas la fiecare colt de strada. Si ca sa ma imping singur de la spate mi-am promis ca in ziua in care afuristiul de cantar va arata doar 80 de kilograme, ma voi delecta cu o minunata ceafa de porc la gratar cu atat de romanestii cartofi prajiti si binenteles, cu o salata de varza. In urma cu doua saptamani dorinta mi s-a indeplinit, la cantarul de dimineata aveam 80.5 kilograme si cum trebuia sa ajung la Constanta pentru ca aveam cursuri, m-am gandit ca nu exista loc mai bun pentru ceafa de porc atat de mult visata decat Rusticul sau orice alt restaurant cunoscut de la malul marii.
Sa nu mancati gratar pe autostrada
Dar cum socoteala de acasa nu se pupa niciodata cu cea din targ, foamea si pofta s-au dovedit a fi mai puternice, asa ca am oprit intr-o statie PECO de pe autostrada soarelui. Meniul zilei promitea o minunata ceafa de porc cu toate cele pe langa ea pentru o suma de 14-15 lei. Asa ca zis si facut: dupa ce i-am facut plinul Stelutei m-am asezat la o masa si am asteptat linistit si in ….liniste sa imi vina comanda. In liniste e mult spus pentru ca m-am simtit imediat ca un turist in jungla tropicala. Erau atat de multe zgomote si se vorbea atat de mult incat la un moment dat am vrut sa ma ridic si sa renunt la banii platiti pentru meniu si sa fug. Construita pe model de marketing pur romanesc, statia avea 6 angajati si tot atatia sefi sau rude de sefi, sau prieteni ai sefilor. Din cei 6 angajati 3 pareau mai sefi, pentru ca erau mai tari in gura, mai lenesi si dadeau imediat ochii peste cap cand erau intrebatri de ceilalti trei orice despre functionarea statiei. Ce-I drept nici pe acestia nu ii dadea harnicia afara din casa: cel de la pompa se scobea in nas dupa colt, desi clientii isi alimentau singuri rezervoarele sau isi stergeau parbrizele, un coleg de-al lui s-a chinuit cu un mop aproape o jumatate de ora pentru a curata citiva metri patrati de faianta in timp ce colega acestuia de la casa nu mi-a iesit cu nimic in evident. Cert este ca toti cei 6 angajati au vorbit intr-una. Despre orice: despre steaua, despre iarna, despre euro, despre benzina, despre prostituate, despre sex, despre ce au mancat aseara, despre ce vor manca maine, despre ce ar vrea sa manince. La fel de galagiosi s-au dovedit a fi si patronii, prietenii patronilor sau rudele prietenilor patronilor. Unul dintre a intrat in spatele casei de marcat, si-a bagat mina in vitrina si a ales cel mai mare sandivici cu branza, binenteles fara a folosi vreo manusa de plastic. Sotia, o tipa mica de statura si la limita legii de grasa se alimenta direct din cuptorul cu placinte in timp ce tipa la cei trei angajati ce pareau mai sefi, iar acesti tipau la randul lor la ceilalti trei. Am decis asadar sa las toti cartofii prajiti in farfurie si mai mult de jumatate din ceafa de porc, nu de alta, dar intra carnea aia cu noduri.
