Care e realitatea mea?

cu totii avem momente de cumpana in viata. momente in care trebuie sa alegem, momente in care suntem constienti ca un raspuns, fie el bun sau rau, ne va schimba viata. suntem momente in care ne amintim dialogul de poveste dintre fat-frumos si cal: "daca o vei ridica de jos,  mult ai sa regerti. dar daca o lasi acolo si mai rau o sa-ti para". am auzit de "n" ori zilele astea intrebarea "tu ce realitate alegi".pe cea a lui ghita? pe cea a lui elan? nu am scris pentru a arunca noroi in cei care au ales altfel decat mine. e decizia lor, sunt sigur ca s-au gandit mult la asta, sunt sigur ca au pus in balanta plusurile si minusurile, au luat in calcul toate argumentele posibile. nu voi arunca cu noroi pentru ca stiu ca in cealalta tabara sunt oameni pe care ii respsect, oameni alaturi de care am lucrat o perioada buna de timp, oameni profesionisti care stiu televiziune. dar am ales sa merg mai departe cu RTV-ul pentru ca aici au ramas majoritatea colegilor mei, pentru ca mi s-a oferit senzatia de echipa, pentru ca mi s-a oferit sentimentul ca anumiti oameni din virful piramidei au inteles ca o televiziune inseamna in primul rand oamenii. am trecut in urma cu ceva timp printr-o situatie oarecum asemanatoare: cazul National tv si N24. 2 televiziuni care s-au stins incet pentru ca patronii au bagat ingrozitor de multi bani in echipamente si in aparatura de ultima generatie, insa s-au zgarcit, sau nu au stiut sa investeasca in oameni. ca am ales bine, ca am ales rau, doar timpul si dumnezeu va sti. merg pe premiza ca tot ce ne este scris, ne este pus undeva in frunte. intre brand si oameni,  am ales OAMENII. asa ca....cu dumnezeu inainte! sper doar ca aceasta scindare nu-mi va afecta prietenia cu unii din oamenii de..."dincolo". si mai stiu ca in scurart timp va exista cel mai bun arbitru: ratingul. :)

inceput de nuvela sau nu orice sut in fund e un pas inainte

doare. doar asta simte.al dracului de tare doare. si ustura,mai rau decit doare. si este exact asemenea unui parazit ordinar, dar nu unul care se hraneste din seva copacului ci unul care ii suge lui tot aerul. aproape tot aerul. din sange, din plamani,din creier, din inima. si doare. al dracului de tare. pentru zeflemistul si intangibilul de el a fost ca un sut in cur. dar nu genul ala de picior in partea dorsala de care stii ca iti transforma neputinta intr-un pas inainte.a fost un sut dureros, atat de dureros incat a simtit cum i se rupe nada curului, cum ii scoate fortat tot aerul din stomac, care ii paralizeaza plamanii si care a transmis imediat creierului mesajul: "NU MAI RESPIRA". si golul din stomac a devenit imediat usturime. "respira!"ii spunea amical subconstienul, care ii ramasese acum singurul prieten. "NU POT! MA DOARE". "NU respira" ii ordona la randul lui creierul. "E mai bine asa. si mai simplu. mult mai simplu". si aerul ramanea blocat,undeva la mijloc. acolo unde ustura. particule infime si infame de oxigen reuseau insa sa insele vigilenta garzilor constiincioase ale subconstientului si urcau incet, in liniste, spre creier. suficient de multe cit pentru a nu se bloca. insuficiente pentru o gandire rationala. dar chiar si asa continua sa doara,insa incet,incet isi recapata suflul. incet,incet intelegea ca nu mai depinde de el si ca TREBUIE sa mearga mai departe. "s-a dus dracu' totul". a suferit. sufera. va suferi. e vinovat,plateste. cat? nu stie. deocamdata pretul se exprima in durere. si in usturime. pentru ca inca mai ustura nenorocita de  trahee, dar macar acum aerul ii este prieten,nu  dusman. asta dupa ce au vorbit si au decis ca oxigenul trebuie sa circule fara restrictii intre plamani si creier. si mai departe. la inima. si mai departe. il doare pentru ca doar el stie ca o bucata s-a rupt. o bucata din el, din andrei. o bucata care a fost mereu acolo si pe care nimeni nu ar putea sa o puna la loc.nici el, nici EL, nici timpul,nici dragostea,nici linistea,nici stabilitatea. NIMENI. "nu ride", ii spuse andrei, aproape plingand (ce bine ar fi daca ar putea plange). tu NU intelegi. nu vei intelege niciodata. tu esti doar un copil". si-si vazu de drum. de drumul lui. de linistea lui. de tristetea si singuratatea lui.de durerea lui. durere care inca se plimba.nestingherita. intre plamani si creier.si mai departe. la inima

despre....a fi stelist

de aseara (adica dupa ce STEAUA a luat-o cu 5-0 in deplasare) ma chinui sa gasesc un cuvint care sa inlocuiasca punctele de mai sus. mindrie nu mai merge, placere nici atat. bucurii nu imi mai aduce de mult echipa ros-albastra la fel cum aberatiile patronului, al carui nume va promit ca nu il veti vedea vreodata pe acest blog, nu ma mai amuza deloc. de fapt ma lasa complet rece pentru ca ma inscriu in familia iubitorilor celei mai frumoase echipe de fotbal care afirma ca el este singurul vinovat de declin.  singurul vinovat ca echipa MEA si a citorva milioane de suporteri se zbate acum in anonimat. el este vinovat pentru ca nu intelege ca schimbarea antrenorilor pe banda rulanta, indeartarea simbolurilor, batjocorirea fotbalistilor, mutarea echipei, nu au nicio legatura cu performanta. el este vinovat pentru ca nu intelege ca poti cumpara jucatori, dar nu poti cumopara o echipa. el este vinovat pentru ca nu intelege ca poti cumpara cupe, poti cumpara palmaresul, dar nu ii poti cumpara pe suporteri. si fara suporteri nu exista nicio diferenta intre STEAUA si alte echipe ca Rapid, CFR sau Concordia Chiajna (sa ma scuze ceilalti suporteri dar pentru mine exista o singura echipa). si mi-am jurat ca nu o sa mai privesc un meci. nu voi mai deschide un ziar de sport. voi schimba canalul cind vor incepe stirile. DAR NU POT! Tin cu echipa asta de cind ma stiu si voi fi suporterul ei indiferent daca va mai castiga sau nu vreodata campionatul, va lua bataie cu 11-0 de la precizia sacele sau va retrograda in liga a patra. si indiferent cine va fi patronul ei. asa ca: Fortza STEAUA, ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale

oamenii de neanderthal exista! Erau sa ma bata azi!!

nu glumesc, am si dovezi. mai exact mai multe filmari facute de mai multi colegi de breasla. pare greu de crezut dar totul s-a petrecut ziua in amiaza mare, pe plaja din eforie nord. Spun ca pare greu de crezut pentru ca incidentul a avut loc chiar sub nasul,ochii sau pulanul celor doi politisti sositi sa....deshida o ancheta. ba mai mult in loc sa sara in atentia ziaristilor luati de sus de mai multe pachete de muschi a caror singura dorinta in aceasta viata este sa zica si despre ei lumea ca sunt interlopi, sau macar semiinterlopi, ei bine politistii au fost la un pas sa calce cu masina grupul de ziaristi de pe strada.

un incendiu cu putin fum dar cu multe scintei

Am ajuns relativ rapid pe plaja din eforie acolo unde stiam ca pompierii fusesera chemati sa stinga flacarile izbucnite la acoperisul de  stuf al unei terase. deja ne imaginam cum vintul face ca focul sa se extinda in tot portul turistic ce ii apartine lui george copos, cum incendiul va distruge restaurante intregi, ambarcatiuni, cum va lua foc mare. nici vorba de asa ceva. un fum obosit iesea extrem de plictisit dintre bucatile de stuf  udate din belsug de pompieri. ne pregateam sa facem cale intoarsa cind au iesit la rampa EI: mai multi handralai, pachete de muschi si posesor de limbaj suburban. am auzit niste injuraturi despre care nu credeam ca exista in limba romana. Am auzit niste perversiuni care ar face sa roseasca si un cuplu de sado-maso. Si dupa ce George Malciolu, cameramanul de la TVR si colegul lui Gyx de la Tv Neptun au fost luati pe sus si imbranciti am vazut salvarea noastra: un echipaj de politie cu nino-nino pornita si care a demarat in tromba de la citiva metri distanta. si care a venit cu viteza mare spre noi. si care a trecut cu aceeasi viteza pe linga noi desi au vazut cum cefele de bulgari erau foarte hotarate sa ne dea o lectie pentru nesimitirea de a le filma terasa. noroc ca george a sarit in fata masinii si a inceput un dialog halucinant cu politistii

Mergeti la politie si faceti plingere

si coboara garcea din masina. se scuza ca nu poate sa stea. are o "orgenta" 112. ii exlicam ca am fost amenintati, imbranciti, injurati. ne dau si pseudointerlopii o mina de ajutor si continua sa-si bage si sa-si scoata in noi si in mamele noastre de fata cu politistii. "oamenii legii" dau dovada de maxima cumpatare, ignora corul de injuraturi si amenintari si ne sfatuiesc sa ii urmam la politie. pentru ca ei au o "orgenta"112. in zadar le-a exlicat georgica, operatorul, ca el a sunat la 112 pentru a cere ajutor. s-au urcat in masina si dusi au fost

de ce nu-si merita ospatarii spaga?

cu siguranta v-ati intrebat de multe ori, dupa o masa cu persoana iubita sau dupa o bere cu baietii ori o cafea cu fetele, ce spaga ii lasam celui care ne-a servit. recunosc ca acum mai bine de un deceniu (doamne ce batran ar trebui sa ma simt cand spun asta) am lucrat mai bine de un an in domeniu si stiu cat de grea este meseria asta. program de 24 de ore uneori, sefi nebuni, clienti si mai nebuni si chiar ingrozitori de fitzosi. prin urmare am un respect pentru cei care reusesc sa ramana in acest domeniu, pentru cei care practica meseria la limita corectitudinii. si o dovada de respect din partea mea este comisionul de 10% pe care il las de fiecare data cind sunt servit macar normal.

Pisici in restaurant, ospatar care ar putea cistiga linistiti concursul "Romanii au....arogante''
luni dimineata, dupa un weekend cu multe gratare la munte m-am trezit cu o pofta nebuna de ...ciorba. zis si facut. pun mina pe telefon sun inca trei prieteni si in 2 minute ii fac sa le ploua in gura dupa o ciorba in paine la restaurantul Rustic. deja simteam in nari mirosul de ceapa rosie. deja ma vedeam smulgand cu lingura din peretele de paine. un sfert de ora mai tarziu eram toti patru pe metereze. ne saluta, doar din priviri, un ospatar la vreo 35 de ani care admira sala complet goala. Primul soc: de 10 minute au fost nevoie pina am primit meniurile. al doilea soc: de alte zece minute a fost nevoie sa ni seia comanda. comanda luata de acelasi ospatar arogant care mai avea putini si ne scotea vinovati ca nu are el painea pentru celebra ciorba in paine. ne cerem scuze ca am fost insistenti si ne punem pe asteptat. trebuie sa recunoasteti ca nu sunt rautacios gratuit daca zic ca, a durat mai mult de un sfert de ora sa incalzeasca 4 ciorbe. Si intr-un final ni se aduce mincarea: 4 chifle vechi, 2 ciorbe de fasole, ambele reci, o ciorba de burta buna, fara repros, si o ciorba cu perisoare bune de pus in prastie si tras cu ele dupa porumbei. ''ce? e rece ciorba? v-o duc sa o mai incalzesc?'' ne interogheaza ospatarul cel arogant. Eu as fi spus da,dar instinctul de conservare m-a oprit. mai exact teama ca ar putea s-o completeze cu niscaiva scuipat. asa ca am terminat de mincat. 63.30 ron. Suma pe care am comletat-o pina la ultimul banut. nimic in plus. ne-am scris dedesupt doleantele si am plecat. Concluzia a tras-o Florea, unul dintre perieteni: ''Mie tot mi-e foame''. Mai jos putin gasiti si mesajul pentru care v-om fi pedepsiti. asta daca exista un Dumnezeu al ospatarilor.

sa facem sex? haha! da' ce rost are????

Personaje. 1. El. Inalt, frumos, cu putina barba, ca tot e la moda acum printre actori, fotbalisti sau politiceni. Iubitor de viata, de distractie, de femei. Dar nu orice femei. Pentru ei Eva perfecta TREBUIE  sa fie nu prea inalta, cu talie de violoncel, cu sani potrivit de mari, creata si neaparat, dar neaparat Rockeritza!!!!
2. Ea. Bruneta si cu toate calitatile enumerate mai sus. In plus e genul care nu  strimba din nas daca ii dai sa bea votca, fie ca este una extrem de scumpa, fie ca este genocidul din sticlele de plastic.
Locatie: un club de rockeri din statiunea tineretului, Costinesti. Muzica buna, bautura ieftina si multa si o relatie care a evoluat intr-o noapte precum viata lui Fat Frumos. Adica cit altii in 7.... Saruturi La fiecare 12 secunde, maini puse peste tot (mai ales pe sanii verificati daca sunt reali sau nu)
Desfasurarea actiunii. Imediat dupa miezul noptii, el ma suna. "Mosule, m-am indragostit. Mint. O iubesc omule. Pina dimineata o cer de nevasta. E perfecta!!!!!" In zadar am incercat sa-l temperez. Rockeritza, hormonii si alcoolul din sange l-au facut imun la sfaturile mele. Si, recunosc, m-au facut un  curios care abia astepta sa o cunoasca pe Ileana...Rockeritza!
Punctul culminant: ora 5 poate chiar 5.30, in apropierea casutei de lemn inchiriata de fatuca. Ea statea singura. "Inca o bila alba. Chiar ca e perfecta" concluziona iubitorul de rockeritze. Si se apropie cei 2 de usa. Si se chinuie 7-8 minute sa bage cheia in yala,si alte 2 minute sa o rasuceasca. Prima intra mandra. Si nu oricum, ci dezbracandu-se!!! Al meu mai excitat ca un licean de-a noua la balul bobocilor. Numai ca atunci cind se pregatea sa calce si el pragul cuibusorului de nebunii, PERFECTA ii tranteste usa de lemn in nas. "Hei!!! Ce faci?". "Bine. Ma culc. Tu?""Pai nu intru si eu la tine?""Sa ce?""Sa ne iubim, sa facem sex, sa ne-o tragem, sa facem....ce vrei tu"."Aaaaa,nu. Ce rost are?". Dupa care i-a inchis definitiv usa in nas.
Morala: "Grasule, mergem la un fotbal?" sau "Mosule, facem un pescuit?" sau "Bagam un gratar?". Raspuns: "Aaaa, nu! ce rost are?"
PS: mie imi plac rockeritzele,dar nu sunt inebunit dupa ele. Deci,nu e vorba de mine

cel mai zgarcit posesor de x5

In cazul in care mai exista cititori care nu stiu ce este un x5 fac o paranteza si spun ca vorbesc despre un model de lux de la bmw care la mina a doua costa citeva zeci de mii de euro.BUUUUN. Sa incepem. Faza pe care urmeaza sa v-o povestesc a avut loc in parcarea Salii Sporturilor din Constanta, un loc intesat de terase si restaurante de fitze. Cafenele in care cei cu multi bani in buzunar lasa la un pranz cam cit castiga un angajat de rind in una,doua sau mai multe saptamani. Nu ii blamez,nu sunt invidios pe ei,bravo lor! Un astfel de tinar instarit parea si proprietarul BMW-ului, al carui numar nu o sa vi-l spun. E mai corect asa. Daca sunteti prea curiosi va spun doar ca avea initialele unui manelist mic de statura. Insotit de un prieten, amindoi intoliti cit se poate de festiv si eleganti pina in maduva oaselor, tinarul si-a parcat linistit bolidul chiar in centrul giratoriului din parcarea salii sporturilor.

deeeeci, sa mergem sa mancam

 Locuri de parcare berechet, pentru ca toata faza se consuma cu doar citeva minute inainte de ora 10. Asadar, tinarul coboara din x5, ii da femeii de la parcare 1 leu, in loc de 2 si spune ca nu vrea biletul de parcare. Se indreapta tacticos spre unul din restaurante, se apropie de usa de acces, pune mina pe clanta, apasa, priveste prin geam, mai apasa o data, de data asta mult mai energic, si abia atunci citeste orarul.Realizeaza ca a ajuns cu un sfert de ora mai devreme, asa ca sta pe ganduri. Sa mai astepte, sa plece, sa aleaga alta terasa. Intr-un final se decide. Si pleaca. Spre masina initial. Si-l vad cum la un moment dat se intoarce pe calcaie si o ia la fuga in directia opusa. Spre taxatoare. Spre femeia care ii luase leul pentru parcare. Leu pe care,binenteles, l-acerut inapoi. S-a urcat in bolidul lui de multe zeci de mii de euro. Si a plecat. Cu tot cu leul femeii. Morala ne-o da tot taxatoare: "Astia cu bani maica sunt cei mai zgarciti, nu aia cu loganuri".

Ei sunt noii mei studenti

Anul 2 Jurnalism, Universitatea Andrei Saguna. De fapt doar o parte dintre ei. Am vesti proaste pentru ceilalti: prezenta va conta la nota finala. MUUUUUUULT.

  PS: Unii chiar promit! Sa vedem  daca si peste un an voi avea aceeasi parere