Un altfel de Craciun: cel lipovenesc

A fost cu siguranta una dintre cele mai enervante si totodata haioase filmari pe care le-am facut in existenta mea de reporter. O filmare despre felul in care se pregatesc rusii lipoveni de cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii. Pentru cei  care nu stiu, rusii lipoveni folosesc inca un calendar de rit vechi, adica sarbatoresc totul cu o intarziere de doua saptamani. In rest totul este la fel: se taie porcul, se fac carnati, se merge la biserica. Doar ca se maninca mai mult peste si se bea mai multa votca. Deh! Specific zonei. Dau telefoanele aferente, fac rost de numarul unei autoritari publice, primar, viceprimar, mai putin conteaza. Stabilesc o legatura si omul de la capatul firului, mai exact din Jurilovca, (sat de pescari aflat la 100 de kilometri de Constanta) imi promite ca ma asteapta cu masa pusa, cu sauna traditionala ruseasca pornita si cu o votca buna. M-au lasat rece promisiunile edilului, dar l-am luat pe Cristi Vasile, cel mai artist cameraman de care am avut parte vreodata, si am plecat spre intrarea in Delta.

Primii pasi, primele probleme

Am sperat ca e din cauza lipsei semnalului telefonic, insa s-a dovedit ca ne inselam. Asa ca atunci cand am ajuns in Jurilovca ne-am dat seama ca edilul ne-o cam trasese: nu ne mai raspundea la telefon. Am inteles ca s-au dus dracului obiceiurile pe care ni le imaginam atat de exotice. Am mers la om acasa, am sunat, am batut, am tipat, am plecat cu coada intre picioare. Facut imediat sedinta de criza cu Cristi, operatorul si cu Vasile, cel mai bun "asistent de camera si de reporter". "Grasilor ce ne facem ma? Ne intoarcem la Constanta fara material? Ne maninca pe paine Badiu la micul dejun. De fapt pe mine ma maninca, pe voi va lasa pentru cina."(Radu Badiu era producator la Antena si unul dn oamenii de la care am invatat multa televiziune). "Ba, daca tot am venit pina aici, vine cu ideea Vasile, hai sa mergem prin sat. Vedem si noi ce iese. Poate sare ceva." Asa ca am luat-o la pas prin sat, cam cu coada intre picioare si fara mari sperante ca va iesi ceva cat sa il multumim pe nebunul de Badiu.




Frate, calul asta e beat?

Zece minute mai tarziu a rasarit si soarele pe strada noastra. Numai ca a apus la fel e repede. Un tanar inalt si lat in umeri si cu niste palme cit doua lopeti, calare pe un cal urias imbracat cu niste paturi de culoare rosie si avand cele patru picioare incaltate in alb. Calul, nu omul! "Cristi hai repede pe asta a ne faca o ambianta sa ne zica scurt ca asa e traditia la ei la lipoveni, sa imbrace caii". Si il atacam pe tinarul care s-a speriat cand am aprins lampa de camera. Dupa aproape 15 minute si dupa 27 de duble ne-am lasat pagubasi.  Era atat de beat incat nu a putut sa tina minte. Sau a retinut dar nu a putut scoate pe gura ce il rugam noi. Si am  incercat atat de mult incat Vasile a tras concluzia: "Fratilor ia uitati ce ochi sticlosi are armasarul asta. Credeti ca si el e beat?"




  Femeile la cratita, barbatii la crasma din sat



 Ajutati de o colega de facultate care avea rude in sat si pe care am gasit-o accidental in centru, am reusit sa intram intr-o gospodarie lipoveneasca. Perfect curata, totul maturat, totul dat cu var. Peste pus la uscat pe caprarii, muraturile in butoaie, vinul la fel. In cateva minute ne terminasem jumatate din filmare. desi pare greu de imaginat, cea de-a doua insa a mers si mai repede. Am ajuns imediat (ghidati fiind de zgomote si de sirul de barbati beti care veneau din sens opus) la cel mai aglomerat loc din comuna: crasma. "Cum va pregatiti voi de Craciun, imi fac eu curaj si intreb". "AAAA, pai ne pregatim. La crasma. Mai bem un vin, o tuica, un vin, o rachie." "Pai si cum ajutati sotiile?". "Simplu, plecam de acasa si le lasam sa se descurce. Ca se descurca cel mai bine." Am iesit, nu zambind, ci razand cu toata gura. Si eu, si Cristi si Vasile. Ne-am urnit din loc abia 10 minute mai tarziu. Atunci cand ne-a mancat undeva sa-i luam interviu si sefului de post, pentru a spune ca toti barbatii din sat erau beti. Concluzia lui a fost dezarmanta. "Mie-mi spuneti, hac. Asa sunt de o saptamana, hac. Dar voi cine sunteti? hac?"

PS: lui Radu Badiu i-a placut filmarea
PPS: am niste super prieteni lipoveni. Nimeni nu cunoaste mai multe locuri de pescuit decat ei

marti 13

A fost o zi de marti toatal atipica. M-am trezit dine dispus, aproape de orele pranzului, unul din avantajele unor ture de noapte, adica de a da jurnalul de 23. prin urmare m-am ridicat din pat la prinz. Cu putin timp inainte de ora 13 mai exact. Mi-am luat un mic dejun scurt, sau pranz ar spune cei mai rautaciosi dintre voi. Scurt pentru ca asta este unul dintre cadourile pe care le vreau de la mine de craciun: niste kilograme in minus. Asadar pe la 14 m-am urcat la volanul stelutei si am plecat sa descopar Bucurestiul. Recunosc ca desi sunt de mai bine de o luna in capitala inca ma mai ratacesc, cu sau ajutorul lui marcel, copilotul meu gps-rizat. Am simtit ca steluta nu prea e in apele ei si ca nu trage ca de obicei, dar am dat vina pe totala mea lipsa de pricepere in ale mecanicii. (pentru cei care nu stiu inca, steluta este opelul meu in 2 usi :). Prin urmare ma pornesc la drum, fac jumatate de Bucuresti, ajung la casa presei, termin treaba si plec spre casa. senzatia ca motorul nu trage cum trebuie era accentuata acum si de faptul ca volanul era parca mai greu si in plus masina tot avea tendinta de a se duce de nebuna in stanga. "Poate ai pana, ia verifica" imi zice prieteneste o colega de serviciu. "Da ma! Bine ca te pricepi tu. Femeile si mecanica", reactionez eu imediat. Trebuie insa sa recunosc ca desi conduc de 8 ani, nu am avut mai mult de cinci astfel de incidente. In doua dintre cazuri am mers cu roata desumflata pina la vulcanizare si cei de acolo mi-au scos anvelopa si au aruncat-o pentru ca era deja taiata, in alte doua cazuri m-au ajutat prietenii si o singura data m-am descurcat singur. Am ajuns totusi cu bine acasa, insa  doua ore mai tarziu am fost nevoit sa ii dau dreptate colegii. Roata mea era mai dezumflata decat o minge de 35 de fotbal calcata de tren. Nimic mai simplu  imi zic in sinea mea. Scot cricul, scot roata, pun rezerva. Prin urmare ma apuc gospodareste de treaba: scot cricul, ridic masina, pun cheia de roti si realizez ca am facut prima greseala. "Prezoanele se desfac cat roata atinge inca pamantul, dupa aia este mult mai greu." Asa mi-l aminteam pe Vlad instructorul meu auto. Prin urmare desfac cricul, cobor masina si ma apuc sa trag de prezoane. Rezultate: pauza. La ultima pana prezoanele fusesera stranse la vulcanizare cu pistol hidraulic si puteam sa ma pun eu si in cap, nu aveam cum sa desfac nici macar una dintre cele patru piulite. Mai incerc, mai injur, iar mai incerc. Ale dracu prezoane stateau la fel de nemiscate cum stau elevii de-a cincea in fata dirigintei dupa ce au fost prinsi ca au spart geamul cancelariei. "Poate ca ar trebui sa te duci mai mult la sala. Sau sa schimbi aparatele" insinueaza aceeasi colega atotstiutoare, chiar inaininte sa-i inchid telefonul. Calculez rapid variantele: merg pe jos pina la Unirea, iau metroul pina la Aviatorilor si de acolo mai merg un sfert de ora pe jos pina la Casa Presei. Sau ma mai chinui o ora si iau un taxi. Sau il sun pe Bogdan, colegul meu de apartament. Aleg a treia varianta. "Auzi ba, ai o cheie de roti? Din aia scurta sau in cruce? Eu am in cruce dar nu-i buna. Cand ajungi acasa. Hai ca te astept in parcare. Da, am pana pe stanga fata". Si asa mi-am rezolvat a sasea pana din viata mea. Ciudat este faptul ca ajuns la vulcanizare, mecanicul nu a descoperit nicio gaura. Numai ca la final l-am rugat sa ma lase sa imi strang eu roata. Cum stiu eu mai bine. PS: din ianuarie merg la sala.

de la fete citire: cum sa te imbeti din...suculete

era cea mai cuminte fata din gasca. de fapt era singura fata cuminte din gasca. mirosul de tigara o deranja teribil, si o irita pe gat, cursuri pierdute de la facultate erau ceva de neimaginat, iar alcoolul era o bautura a diavolului. avea pretentii modeste, dar normale de la viata: vroia sa termine facultatea fara restante, sa isi gaseasca un job din care sa se intretina singura, sa cunoasca un baiat, sa se marite. cu greu au convins-o fetele sa mearga cu ele in club. era dupa prima sesiune, si luase toate examenele cu brio. asa ca nu s-a impotrivit. intentionat fetele au ales un club studentesc, si nu mica i-a fost mirarea cand a dat nas in nas cu mai multi colegi, printre care si unul care ii facea o curte indracita dar pentru care nu a avut deloc ochi in timpul examenelor. s-a simtit bine, a dansat toata noaptea. dimineata avea ce-i drept gatul iritat de la fumul de tigara dar era bucuroasa ca nu a baut decit cola cu lamaie. al doilea weekend aceleasi club, aceeasi gasca, acelasi baiat. numai cola cu lamaie a fost inlocuita, la indemnul fetelor cu un cocktail non alcoolic. a dansat aproape lasciv, asa i-au zis fetele. ea nu stia sa danseze asa, dar le-a crezut pe cuvint. al treilea weekend s-a sarutat pentru prima data cu EL si cel putin pentru o seara toata lumea a fost a ei.  a simtit ca pluteste, ca zboara, ca viseaza. ar fi vrut sa ia pe toata lumea in brate, sa le povesteasca tuturor cat de bine poate sa fie.... ar fi vrut si sa sarbatoreasca insa sampania de la bar era muuuuuult peste bugetul ei saptamanal. "Un shot de ciocolata?" a intrebat-o unul din barmanii care o privea, ce-i drept, cam ciudat. l-a baut imediat. era dulce, aromat, dar putin cam ciudat. parca o intepa mirosul si parca ii dadea un sentiment ciudat in stomac. al doilea s-a dus la fel de repede si senzatia de plutire se pastra si devenea parca si mai accentuata. a mai baut inca doua cu fetele care zambeau complice. a mers direct in mijlocul clubului si a inceput sa danseze pina cand s-a facut un adevarat cerc in jurul sau. "ce faci fata? te imbeti?" i-a spus una dintre colegele de camera careia nu ii venea sa creada ca "virgina" isi ia viata in propriile maini. "nu. cu ce sa ma imbat? cu suculete?". abia a doua zi, adica dupa mai bine de 24 de ore de mahmureala, cu dureri de cap,stomac si cu numeroase stari de voma a inteles si ea diferenta dintre shot-uri si "suculete". era prea tarziu insa. de fapt era doar inceputul..

momentul meu de glorie

Va multumesc! Pentru toate urarile de bine. Pentru felicitarile pe care mi le-ati trimis: verbal, pe net, prin sms-uri sau macar in gand. Pentru injuraturile "din dragoste" pe care mi le-ati adresat aseara. Injuraturi de genul "al dracu a nimerit-o de data asta". Le multumesc si invidiosilor care au cautat scuze de genul: a avut noroc, a doua oara sigur nu ii mai iese sau nu merita sa ajunga asa departe. Da. Asa este! Poate a fost vorba de noroc, de nimereala sau un culoar favorabil. Dar oameni buni: Steaua este din nou in primavara europeana. Din nou! Si da, tot Steaua!

 Asa ca recunosc ca a meritat sa suport cu stoicism toate glumele proaste, toate suturile in partea dorsala, toata caterinca facuta de dinamovisti, rapidisti, cfr-isti sau alti atei in ale fotbalului. Nu mai conteaza ca in primul meci din primavara Steaua va da nas in nas cu Manchester United sau City si o sa ia mai multe goluri decat o echipa de liceu in timpul unui meci disputat in curtea scolii. Nu mai conteaza ca trei zile de acum incolo Gigi va aparea pe la toate posturile tv, fie ele sportive sau nu, pentru a se autointitula Dumnezeul fotbalului, si pentru a declara ca el va castiga Liga Europa si ca va cumpara spuma fotbalistilor din Romania si nu numai. Nu mai conteaza ca in weekend Steaua ar putea sa o fure de la Vointa Sibiu! Nu mai conteaza!!!! Steaua este in primavara europeana. Astept felicitarile voastre! :)

lectie de normalitate. de la un copil cu handicap

pentru prima oara dedic urmatoarele randuri. in primul rand monicai, pentru ca este cel mai fidel cititor, ce-i drept impunsa de mine e la spate, si lui cristi cainele, un prieten de care stiu sigur ca nu-mi citeste povestirile, dar de care voi avea grija sa citeasca. macar de data asta. am amintit de cainele pentru ca este unul dintre cei mai inraiti suporteri dinamovisti. atat de inrait incat urmareste toate meciurile stelei doar pentru a ma suna la final si a rade de rezultatele proaste ale echipei pe careo iubesc de mic. este atat de inrait incat imi canta melodiile echipei sale preferate in tmp ce isi aseaza stirile in jurnalele la care sunt producator. ce-i drept ii raspund cu aceeasi moneda, nu ca as fi la fel de rau ca si el, ci pentru ca ma simt bine avand aceste contre pe care, reprezentantele sexului frumos care se plictisesc citind aceste randuri, vor afirma ca sunt copilaresti. concluzia mea a fost mereu aceeasi: si echipa mea de suflet si gasca lui de caini sunt egale cu zero, cel mai bun barometru fiind lipsa rezultatelor in meciurile internationale.


Un copil cu usor retard, un geniu 

Cu siguranta aveti si voi unul ca el in cartier. Genul de copil nevinovat, cu usor retard, care se exprima greu si de care rad copiii mai mici. genul de pusti pe care il trimit babutele sa cumpere paine si care ii lasa 50 de bani sa isi ia si el o jumatate de eugenie. Eu am unul in cartier, la Constanta, si spre rusinea mea nu stiu cum il cheama. Va intrebati deja cat voi continua sa bat campii si ce legatura are totul cu fotbalul. ei bine, explicatia este una simpla: baiatul de care va spun mi-a dovedit intr-o singura secunda ca poate fi de 100 de ori mai matur decat mine si cainele la un loc. am aflat ca tine cu dinamo. asta dupa ce unul dintre vecini a vrut sa-l sicaneze si a urlat la el. "Ba, a pierdut Dinamo. Ce echipa de c...t aveti. Huo!" Copilul s-a inseninat la fata, de parca Danciulescu ar fi dat golul victoriei in finala Champions League impotriva Barcelonei. I-a zambit. Si a raspuns sec. "Soarta. Lasa ca batem data viitoare. Sau cealalta data". Atat de sec incat agresorul sau a mutit pe loc, si a ramas blocat in timp ce pustiul si-a continuat drumul spre Kauffland acolo unde il trimisese o vecina sa-i cumpere pamant de flori. scuze caine pentru toate sicanele. de astazi nu iti mai raspund la provocari. sau macar de astazi voi incerca acest lucru

comunicare non-verbala. pe intuneric adica

Stiu. V-ati dori sa va povestesc despe sex. Vorba aia:sexul, suferinta umana si barfa vind cel mai bine. Doar ca acest lucru nu se va intampla! Nu am experienta necesara, prim urmare voi vorbi despre ceva de care ma mint ca ma pricep: despre comunicare. Si iarasi ma vad in situatia ingrata de a va dezamagi, pentru ca nu voi vorbi despre o femeie, ci despre un barbat. Haha!!!! Va interzic sa va ganditi la prostii, nu am tendinte homosexuale. Doar ca episodul pe care urmeaza sa vi-l prezint are trei eroi principali, unul sunt eu, celalalt este un necunoscut iar al treilea este....intunericul. Totul a durat mai putin de 1 minut insa a avut efectul de a-mi lumina complet intreaga zi. Totul pe seama unei pene de curent pe scara matusi-mii, intr-un bloc din Drumul Taberei. Mona, matusa-mea, sta impreuna cu Bogdan la etajul al saselea. Si pentru ca prima instalatie care are de suferit din cauza lipsei electricitatii este liftul, am inceput sa cobor incet scarile. Nu stiu exact daca ajunsesem la etajul al treilea sau eram mai sus. Nu mi-e frica de intuneric, prin urmare nici acum nu inteleg de ce inganam melodia "fost-am omul padurii". (poate pentru ca am copilarit pe marginea padurii Dobrina, una dintre cele mai mari si frumoase paduri din judetul Vaslui si nu numai sau poate pentru a-mi face curaj :) ). La fel nu pot sa imi explic cum de nu aveam niciunul din cele trei telefoane mobile care m-ar afi ajutat cu lumina lor chioara sa cobor scarile in siguranta. Si atunci am vazut lumina unui telefon mobil aparuta parca de nicarieri. "S-a luat curentul?". Am tacut instantaneu si am lasat neterminat refrenul cu padurea. "Asa se pare". "E a doua oara numai saptamana asta. Si e abia marti". Nu am stiut ce sa-i zic asa ca m-am multumit sa scap un aha printre dinti. "Te descurci pina jos? Vezi ceva?". Repet, nu mai stui exact la ce etaj eram, insa 2 sau 3 etaje mai jos se vedea lumina naturala, deci banuiam eu ca nu am mult. "Hai ca iti tin eu putin telefonul. Pina ajungi la 3".  A fost momentul care mi-a descretit instantaneu ziua. Eram de aprape 3 saptamani in Bucuresti si in nebunia si agitatia continua a fost primul strain care mi-a vorbit de parca ma cunostea de 10 ani. A fost primul strain care mi-a vorbit ca un om. Primul strain care mi-a vorbit ca un prieten. Asa ca am continuat sa cobor, cantand "fost-am omul padurii" si zambind. Exista o speranta

Un monument de bun simt, intr-o statie PECO

Am intrat sa alimentez putin dupa miezul noptii. Am intrat cum intra o vaca flamanda intr-un lan de porumb verde. O statie de carburanti din apropierea Tribunalului Bucuresti. O statie mica. Doar doi angajati, dintre care niciunul la pompa.Nu am fitze de genul "pune-mi si mie motorina de un milion sa nu ma murdaresc sau fa-mi si mie plinul sa nu ma murdaresc pe maini". Pur si simplu eram obosit, (ultimul jurnal dat fiind cel de 23). Asa ca am alimentat in liniste, mi-am sters parbrizul si luneta si am intrat in liniste in staie pentru a-mi achita nota si pentru a-mi cumpara niste antigel. Am intrat tinand privirea in jos, din motive pe care nici eu nu mi le explic acum si gandindu-ma, binenteles, la problemele mele. Am trimis un salut scurt din varful buzelor, fara sa ridic privirea de pe virful bocancilor mei de culoare albastra. Am zis un salut scurt nu pentru ca as aseza vanzatorii din statiile Peco pe o alta treapta a societatii ci pentru ca, de-a lungul timpului am simtit ca se simt bine atunci cand ii tutuiesti. Mai ales ca majoritatea dintre ei sunt studenti, lucru demn de lauda pentru companiile de carburanti. Numai ca vocea care mi-a raspuns nu era o voce de tanar. "Buna seara si dumneavoastra." Am ridicat instantaneu privirea si mdat cu ochii de un barbat, 40-50 de ani, putin negricios insa cu tamplele deja grizonate. Am rosit instantantaneu si m-am simtit pentru cateva secunde ultimul om pentru ca mi-am permis sa ii vorbesc ca unui pusti. La fel de rapid a reactionat si el. M-a simtit in incurcatura, mi-a dovedit din tonul vocii ca fie nu l-a deranjat, fie i-a trecut imediat atunci cand m-a vazut fastacit. "Mai aveti nevoie de ceva? Va mai mai pot ajuta?". Am iesit de acolo zambind, rusinat si totodat bulversat. Zambind pentru lectia primita, rusinat pentru boacana facuta din neatentie si atat de bulversat ca am uitat sa-mi mai cumpar si antigelul pentru care intrasem.

pitzipoanca de facultate si Ataturk

Mustafa Kemal Atatürk (n. 12 martie 1881, Selânik - azi Salonic, Grecia; d. 10 noiembrie 1938, Istanbul.Soldat și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia. Un reformator complet, un fel de A.I. Cuza, idolatrizat in Turcia si dupa aproape trei sferturi de secol de la moarte.

Expozitie de fotografie pe holul de intrare in Universitatea Andrei Saguna din Constanta. Zeci de fotografii alb-negru, unele impresionante cu dictatorul turc in diferite ipostaze. Poze care "urlau" practic din cauza greutatii istorice, din cauza mesajului. Ataturk in sanul familiei, Mustafa Kemal Ataturk in transee in timpul primului razboi mondial, Mustafa in mijlocul oamenilor, etc. Repet, zeci de fotografii care pe mine m-au impresionat.

pentru cei are nu au ajuns inca in Turcia, imi permit sa va recomand sa va faceti un concediu, mai ales in partea asiatica a tarii. Turcii sunt Dumnezeul turismului. Daca ii spui angajatului de la hotel ca ti-e frica de lift, te ia in spate, la fel si bagajele si te duce. Asa stiu ei sa faca turism. Ce m-a impresionat si mai tare a fost ca pe fiecare cladire am vazut un steag cu semiluna sau un portret de-al lui Mustafa Kemal Ataturk. Atat de iubit este el in Turcia.

Asa cum va spuneam, dicutia are loc pe holul de intrare in Universitate. Pitzipoanca, studenta sau viitoare studenta, cu un telefon roz in mana si cu buzele de aceeasi culoare. "Cine-i asta?" intreaba pustoaica. Nu pare sa aiba mai mult de 20 de ani. "Mustafa Kemal Ataturk, parintele Turciei, cel mai iubit conducator din secolul trecut si nu numai," se grabeste sa-i raspunda unul dintre cei care admirau pozele si care parea sa detina notiuni aprofundate de istorie. "Aha. Si ce face asta?" se intereaza aceasi pustoaica in timp ce facea un balon din guma de mestecat tot de culoare roz. Nu am mai rezistat, am dat dovada de maxima nesimtire si m-am bagat cu forta in discutie. "Saracul, acum nu mai face nimic. A murit inainte de al doilea razboi mondial. Ai auzit de cele doua razboaie mondiale, nu-i asa?". Mi-a zambit tamp, a mai facut un balon din guma de culoare roz, a facut stanga-mprejur si dusa a fost

Nea Pavel si cei 4 metri de sant pe zi

Incerca sa-mi explice ca, intotdeauna, cei mai fericiti oameni sunt cei cu sapa sau cu tarnacopul in spate. Ca doar nu au nicio grija, nu au responsabiltati, nu au temeri. El era primul meu sef. Atunci il consideram un complexat si il banuiam ca-si varsa in mod iresponsabil frustrarile. Astazi nu pot decat sa ma plec in fata lui si sa ii dau dreptate. Si la final o sa va rog sa ma contraziceti. "Adi, tati, lucrurile sunt extrem de simple. Simple ca buna ziua. Iti dau exemplu lu' nea Pavel, vecinul meu de la parter. El n-a facut decat saste clase, si alea mai mult fortate. S-a chinuit vreo trei ani cu clasa a opta, dar nu i-a iesit, asa ca la majorat s-a angajat ajutor de mecanic. Acum sapa santuri. 4 metri de sant pe zi. Nu 3 si nici 5 metri. Nu, doar patru metri in cap. Pleaca dimineata la 5, nu inainte de a bea o votca din aia ieftina. Se apuca de sapat, si sap, si sapa, si sapa. patru metri de sant pe zi. La pranz obligatoriu mai bea o votca si seara obligatoriu,dar obligatoriu termina sticla. Culmea, starea lui de spirit nu are nicio legatura cu numarul gradelor din sticla. NUUUU! El se simte bine daca isi termina norma si are motive sa fie suparat daca sapa doar trei metri in ziua respectiva. Si are si el metode de a refula. Simple, brutale, eficiente daca stam sa il credem. Adica isi ia la bataie nevasta pina se racoreste. Nevasta care are tot 7 clase si care nu se mai supara demult pentru bataile primite. La sfarsit se impaca, si-o trag asa repede, dupa care pot sa bag mana in foc ca vor mai trai cel putin 20 de ani dupa ce ies la pensie. Nu cunosc notiuni precum stres, depresie, termen limita, prezent sau viitor. Ei sunt fericiti pentru ca traiesc. Chiar daca traiesc si atat. Asa ca as propune ca viata lui nea Pavel sa se predea la scoala. Si asa suntem 20 de milioane de nefericiti. Macar 100.000 de oameni daca ii urmeaza exemplu si sunt fericiti sapand santuri, si tot o sa fie bine"

o carte de vizita.....cu nabadai

era atat de frig de ne ingheta si vinul fiert pe care ni-l imaginam intr-o cana aburinda, undeva la munte. genul de noapte in care te cam indoiesti ca vocatia ta e jurnalismul si  in care te pune pe ganduri ideea unei activitati de birou, cu program de gravide, 08.00-16.00, cu zile de concediu medical, cu vacante si weekenduri libere. era o noapte a dracului de lunga din cauza unui procuror pe care frigul l-a impiedicat sa vina mai repede sa faca CFL-ul (cercetare la fata locului, n.a. am fost casatorit cu o politista si le stiu :) ). stateam si asteptam procurorul vreo sase ziaristi, trei cameramani si trei reporteri, seful de post din acea comuna indepartata de constanta, adjunctul lui, inca vreo doi agenti, criminalistii si Zapada, baiatul de la morga. si cum nu puteam pleca pina cand procurorul nu venea sa ne dea interviu, si cum crasma din sat era inchisa, ne-am apucat de povesti, la citiva metri distanta de neferictul care si el il astepta pe procuror. singura diferenta era ca el era deja rece si mai avea si un cutit bine infipt in zona inimii. "sa va povestesc cum am prins candva niste hoti de animale care furau din toata comuna in aceeasi noapte" si-a inceput naratiunea seful de post care s-a dovedit a fi, culmea, un povestitor la fel de bun pe cat era de bun si ca politist. "Eu sunt militian, am scoala veche, nu ma supar daca ma striga cineva militianule". si ne-a povestit de crime, de violuri,de violuri neterminate, de scandaluri,  de batai, de cite-n luna si-n stele. prind momentul, cu greu ce-i drept, in care face o pauza cat sa-si aprinda o tigara si-i intind o carte de vizita. cartonata, frumoasa, colectia noua facuta de  florin mircioaga. "sefu, sa fie acolo, ne mai anuntati de-o problema. si presa e buna citeodata, ca unde ne bagam noi nasul sare si judecatorul cu mandatul". imi ia tacticos cartea de vizita si continua sa ne povesteasca cum i-a prins pe unii in cotetul cu pasari si cum erau atat de beti ca-si imparteau curcanii exact acolo si ca faceau un tambalau de neimaginat. si-l vad!!! prima oara mi s-a parut, asa ca m-am unitat atent. da! nu era nicio indoiala. a luat cartea de vizita, a indoit-o in doua parti egale, apoi inca o data pana cand bucata de carton a luat forma unui avion de vanatoare. sau a unei scobitori improvizate. si-a bagat-o in gura. priveam scena ca la cinematograf: cu incetinitorul. nu-mi venea sa cred. am vrut sa-i zic, dar chiar atunci farurile unei masini albastre ne-au indicat sosirea procurorului. asa ca seful de post a continuat sa se scobeasca in dinti folosindu-se de cartea mea de vizita facuta de florin mircioaga. totul s-a terminat o jumatate de ora mai tarziu: si CFL-ul, si interviurile si frigul. asa ca m-am apropiat din nou de seful de post, cu o alta carte devizita."poftiti, s-ar putea sa nu se vada chiar toate cifrele de la cealalta". l-am lasat in timp ce incerca sa niveleze la loc prima carte oferita

Care e realitatea mea?

cu totii avem momente de cumpana in viata. momente in care trebuie sa alegem, momente in care suntem constienti ca un raspuns, fie el bun sau rau, ne va schimba viata. suntem momente in care ne amintim dialogul de poveste dintre fat-frumos si cal: "daca o vei ridica de jos,  mult ai sa regerti. dar daca o lasi acolo si mai rau o sa-ti para". am auzit de "n" ori zilele astea intrebarea "tu ce realitate alegi".pe cea a lui ghita? pe cea a lui elan? nu am scris pentru a arunca noroi in cei care au ales altfel decat mine. e decizia lor, sunt sigur ca s-au gandit mult la asta, sunt sigur ca au pus in balanta plusurile si minusurile, au luat in calcul toate argumentele posibile. nu voi arunca cu noroi pentru ca stiu ca in cealalta tabara sunt oameni pe care ii respsect, oameni alaturi de care am lucrat o perioada buna de timp, oameni profesionisti care stiu televiziune. dar am ales sa merg mai departe cu RTV-ul pentru ca aici au ramas majoritatea colegilor mei, pentru ca mi s-a oferit senzatia de echipa, pentru ca mi s-a oferit sentimentul ca anumiti oameni din virful piramidei au inteles ca o televiziune inseamna in primul rand oamenii. am trecut in urma cu ceva timp printr-o situatie oarecum asemanatoare: cazul National tv si N24. 2 televiziuni care s-au stins incet pentru ca patronii au bagat ingrozitor de multi bani in echipamente si in aparatura de ultima generatie, insa s-au zgarcit, sau nu au stiut sa investeasca in oameni. ca am ales bine, ca am ales rau, doar timpul si dumnezeu va sti. merg pe premiza ca tot ce ne este scris, ne este pus undeva in frunte. intre brand si oameni,  am ales OAMENII. asa ca....cu dumnezeu inainte! sper doar ca aceasta scindare nu-mi va afecta prietenia cu unii din oamenii de..."dincolo". si mai stiu ca in scurart timp va exista cel mai bun arbitru: ratingul. :)

inceput de nuvela sau nu orice sut in fund e un pas inainte

doare. doar asta simte.al dracului de tare doare. si ustura,mai rau decit doare. si este exact asemenea unui parazit ordinar, dar nu unul care se hraneste din seva copacului ci unul care ii suge lui tot aerul. aproape tot aerul. din sange, din plamani,din creier, din inima. si doare. al dracului de tare. pentru zeflemistul si intangibilul de el a fost ca un sut in cur. dar nu genul ala de picior in partea dorsala de care stii ca iti transforma neputinta intr-un pas inainte.a fost un sut dureros, atat de dureros incat a simtit cum i se rupe nada curului, cum ii scoate fortat tot aerul din stomac, care ii paralizeaza plamanii si care a transmis imediat creierului mesajul: "NU MAI RESPIRA". si golul din stomac a devenit imediat usturime. "respira!"ii spunea amical subconstienul, care ii ramasese acum singurul prieten. "NU POT! MA DOARE". "NU respira" ii ordona la randul lui creierul. "E mai bine asa. si mai simplu. mult mai simplu". si aerul ramanea blocat,undeva la mijloc. acolo unde ustura. particule infime si infame de oxigen reuseau insa sa insele vigilenta garzilor constiincioase ale subconstientului si urcau incet, in liniste, spre creier. suficient de multe cit pentru a nu se bloca. insuficiente pentru o gandire rationala. dar chiar si asa continua sa doara,insa incet,incet isi recapata suflul. incet,incet intelegea ca nu mai depinde de el si ca TREBUIE sa mearga mai departe. "s-a dus dracu' totul". a suferit. sufera. va suferi. e vinovat,plateste. cat? nu stie. deocamdata pretul se exprima in durere. si in usturime. pentru ca inca mai ustura nenorocita de  trahee, dar macar acum aerul ii este prieten,nu  dusman. asta dupa ce au vorbit si au decis ca oxigenul trebuie sa circule fara restrictii intre plamani si creier. si mai departe. la inima. si mai departe. il doare pentru ca doar el stie ca o bucata s-a rupt. o bucata din el, din andrei. o bucata care a fost mereu acolo si pe care nimeni nu ar putea sa o puna la loc.nici el, nici EL, nici timpul,nici dragostea,nici linistea,nici stabilitatea. NIMENI. "nu ride", ii spuse andrei, aproape plingand (ce bine ar fi daca ar putea plange). tu NU intelegi. nu vei intelege niciodata. tu esti doar un copil". si-si vazu de drum. de drumul lui. de linistea lui. de tristetea si singuratatea lui.de durerea lui. durere care inca se plimba.nestingherita. intre plamani si creier.si mai departe. la inima

despre....a fi stelist

de aseara (adica dupa ce STEAUA a luat-o cu 5-0 in deplasare) ma chinui sa gasesc un cuvint care sa inlocuiasca punctele de mai sus. mindrie nu mai merge, placere nici atat. bucurii nu imi mai aduce de mult echipa ros-albastra la fel cum aberatiile patronului, al carui nume va promit ca nu il veti vedea vreodata pe acest blog, nu ma mai amuza deloc. de fapt ma lasa complet rece pentru ca ma inscriu in familia iubitorilor celei mai frumoase echipe de fotbal care afirma ca el este singurul vinovat de declin.  singurul vinovat ca echipa MEA si a citorva milioane de suporteri se zbate acum in anonimat. el este vinovat pentru ca nu intelege ca schimbarea antrenorilor pe banda rulanta, indeartarea simbolurilor, batjocorirea fotbalistilor, mutarea echipei, nu au nicio legatura cu performanta. el este vinovat pentru ca nu intelege ca poti cumpara jucatori, dar nu poti cumopara o echipa. el este vinovat pentru ca nu intelege ca poti cumpara cupe, poti cumpara palmaresul, dar nu ii poti cumpara pe suporteri. si fara suporteri nu exista nicio diferenta intre STEAUA si alte echipe ca Rapid, CFR sau Concordia Chiajna (sa ma scuze ceilalti suporteri dar pentru mine exista o singura echipa). si mi-am jurat ca nu o sa mai privesc un meci. nu voi mai deschide un ziar de sport. voi schimba canalul cind vor incepe stirile. DAR NU POT! Tin cu echipa asta de cind ma stiu si voi fi suporterul ei indiferent daca va mai castiga sau nu vreodata campionatul, va lua bataie cu 11-0 de la precizia sacele sau va retrograda in liga a patra. si indiferent cine va fi patronul ei. asa ca: Fortza STEAUA, ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale,ale

oamenii de neanderthal exista! Erau sa ma bata azi!!

nu glumesc, am si dovezi. mai exact mai multe filmari facute de mai multi colegi de breasla. pare greu de crezut dar totul s-a petrecut ziua in amiaza mare, pe plaja din eforie nord. Spun ca pare greu de crezut pentru ca incidentul a avut loc chiar sub nasul,ochii sau pulanul celor doi politisti sositi sa....deshida o ancheta. ba mai mult in loc sa sara in atentia ziaristilor luati de sus de mai multe pachete de muschi a caror singura dorinta in aceasta viata este sa zica si despre ei lumea ca sunt interlopi, sau macar semiinterlopi, ei bine politistii au fost la un pas sa calce cu masina grupul de ziaristi de pe strada.

un incendiu cu putin fum dar cu multe scintei

Am ajuns relativ rapid pe plaja din eforie acolo unde stiam ca pompierii fusesera chemati sa stinga flacarile izbucnite la acoperisul de  stuf al unei terase. deja ne imaginam cum vintul face ca focul sa se extinda in tot portul turistic ce ii apartine lui george copos, cum incendiul va distruge restaurante intregi, ambarcatiuni, cum va lua foc mare. nici vorba de asa ceva. un fum obosit iesea extrem de plictisit dintre bucatile de stuf  udate din belsug de pompieri. ne pregateam sa facem cale intoarsa cind au iesit la rampa EI: mai multi handralai, pachete de muschi si posesor de limbaj suburban. am auzit niste injuraturi despre care nu credeam ca exista in limba romana. Am auzit niste perversiuni care ar face sa roseasca si un cuplu de sado-maso. Si dupa ce George Malciolu, cameramanul de la TVR si colegul lui Gyx de la Tv Neptun au fost luati pe sus si imbranciti am vazut salvarea noastra: un echipaj de politie cu nino-nino pornita si care a demarat in tromba de la citiva metri distanta. si care a venit cu viteza mare spre noi. si care a trecut cu aceeasi viteza pe linga noi desi au vazut cum cefele de bulgari erau foarte hotarate sa ne dea o lectie pentru nesimitirea de a le filma terasa. noroc ca george a sarit in fata masinii si a inceput un dialog halucinant cu politistii

Mergeti la politie si faceti plingere

si coboara garcea din masina. se scuza ca nu poate sa stea. are o "orgenta" 112. ii exlicam ca am fost amenintati, imbranciti, injurati. ne dau si pseudointerlopii o mina de ajutor si continua sa-si bage si sa-si scoata in noi si in mamele noastre de fata cu politistii. "oamenii legii" dau dovada de maxima cumpatare, ignora corul de injuraturi si amenintari si ne sfatuiesc sa ii urmam la politie. pentru ca ei au o "orgenta"112. in zadar le-a exlicat georgica, operatorul, ca el a sunat la 112 pentru a cere ajutor. s-au urcat in masina si dusi au fost

de ce nu-si merita ospatarii spaga?

cu siguranta v-ati intrebat de multe ori, dupa o masa cu persoana iubita sau dupa o bere cu baietii ori o cafea cu fetele, ce spaga ii lasam celui care ne-a servit. recunosc ca acum mai bine de un deceniu (doamne ce batran ar trebui sa ma simt cand spun asta) am lucrat mai bine de un an in domeniu si stiu cat de grea este meseria asta. program de 24 de ore uneori, sefi nebuni, clienti si mai nebuni si chiar ingrozitori de fitzosi. prin urmare am un respect pentru cei care reusesc sa ramana in acest domeniu, pentru cei care practica meseria la limita corectitudinii. si o dovada de respect din partea mea este comisionul de 10% pe care il las de fiecare data cind sunt servit macar normal.

Pisici in restaurant, ospatar care ar putea cistiga linistiti concursul "Romanii au....arogante''
luni dimineata, dupa un weekend cu multe gratare la munte m-am trezit cu o pofta nebuna de ...ciorba. zis si facut. pun mina pe telefon sun inca trei prieteni si in 2 minute ii fac sa le ploua in gura dupa o ciorba in paine la restaurantul Rustic. deja simteam in nari mirosul de ceapa rosie. deja ma vedeam smulgand cu lingura din peretele de paine. un sfert de ora mai tarziu eram toti patru pe metereze. ne saluta, doar din priviri, un ospatar la vreo 35 de ani care admira sala complet goala. Primul soc: de 10 minute au fost nevoie pina am primit meniurile. al doilea soc: de alte zece minute a fost nevoie sa ni seia comanda. comanda luata de acelasi ospatar arogant care mai avea putini si ne scotea vinovati ca nu are el painea pentru celebra ciorba in paine. ne cerem scuze ca am fost insistenti si ne punem pe asteptat. trebuie sa recunoasteti ca nu sunt rautacios gratuit daca zic ca, a durat mai mult de un sfert de ora sa incalzeasca 4 ciorbe. Si intr-un final ni se aduce mincarea: 4 chifle vechi, 2 ciorbe de fasole, ambele reci, o ciorba de burta buna, fara repros, si o ciorba cu perisoare bune de pus in prastie si tras cu ele dupa porumbei. ''ce? e rece ciorba? v-o duc sa o mai incalzesc?'' ne interogheaza ospatarul cel arogant. Eu as fi spus da,dar instinctul de conservare m-a oprit. mai exact teama ca ar putea s-o completeze cu niscaiva scuipat. asa ca am terminat de mincat. 63.30 ron. Suma pe care am comletat-o pina la ultimul banut. nimic in plus. ne-am scris dedesupt doleantele si am plecat. Concluzia a tras-o Florea, unul dintre perieteni: ''Mie tot mi-e foame''. Mai jos putin gasiti si mesajul pentru care v-om fi pedepsiti. asta daca exista un Dumnezeu al ospatarilor.

sa facem sex? haha! da' ce rost are????

Personaje. 1. El. Inalt, frumos, cu putina barba, ca tot e la moda acum printre actori, fotbalisti sau politiceni. Iubitor de viata, de distractie, de femei. Dar nu orice femei. Pentru ei Eva perfecta TREBUIE  sa fie nu prea inalta, cu talie de violoncel, cu sani potrivit de mari, creata si neaparat, dar neaparat Rockeritza!!!!
2. Ea. Bruneta si cu toate calitatile enumerate mai sus. In plus e genul care nu  strimba din nas daca ii dai sa bea votca, fie ca este una extrem de scumpa, fie ca este genocidul din sticlele de plastic.
Locatie: un club de rockeri din statiunea tineretului, Costinesti. Muzica buna, bautura ieftina si multa si o relatie care a evoluat intr-o noapte precum viata lui Fat Frumos. Adica cit altii in 7.... Saruturi La fiecare 12 secunde, maini puse peste tot (mai ales pe sanii verificati daca sunt reali sau nu)
Desfasurarea actiunii. Imediat dupa miezul noptii, el ma suna. "Mosule, m-am indragostit. Mint. O iubesc omule. Pina dimineata o cer de nevasta. E perfecta!!!!!" In zadar am incercat sa-l temperez. Rockeritza, hormonii si alcoolul din sange l-au facut imun la sfaturile mele. Si, recunosc, m-au facut un  curios care abia astepta sa o cunoasca pe Ileana...Rockeritza!
Punctul culminant: ora 5 poate chiar 5.30, in apropierea casutei de lemn inchiriata de fatuca. Ea statea singura. "Inca o bila alba. Chiar ca e perfecta" concluziona iubitorul de rockeritze. Si se apropie cei 2 de usa. Si se chinuie 7-8 minute sa bage cheia in yala,si alte 2 minute sa o rasuceasca. Prima intra mandra. Si nu oricum, ci dezbracandu-se!!! Al meu mai excitat ca un licean de-a noua la balul bobocilor. Numai ca atunci cind se pregatea sa calce si el pragul cuibusorului de nebunii, PERFECTA ii tranteste usa de lemn in nas. "Hei!!! Ce faci?". "Bine. Ma culc. Tu?""Pai nu intru si eu la tine?""Sa ce?""Sa ne iubim, sa facem sex, sa ne-o tragem, sa facem....ce vrei tu"."Aaaaa,nu. Ce rost are?". Dupa care i-a inchis definitiv usa in nas.
Morala: "Grasule, mergem la un fotbal?" sau "Mosule, facem un pescuit?" sau "Bagam un gratar?". Raspuns: "Aaaa, nu! ce rost are?"
PS: mie imi plac rockeritzele,dar nu sunt inebunit dupa ele. Deci,nu e vorba de mine

cel mai zgarcit posesor de x5

In cazul in care mai exista cititori care nu stiu ce este un x5 fac o paranteza si spun ca vorbesc despre un model de lux de la bmw care la mina a doua costa citeva zeci de mii de euro.BUUUUN. Sa incepem. Faza pe care urmeaza sa v-o povestesc a avut loc in parcarea Salii Sporturilor din Constanta, un loc intesat de terase si restaurante de fitze. Cafenele in care cei cu multi bani in buzunar lasa la un pranz cam cit castiga un angajat de rind in una,doua sau mai multe saptamani. Nu ii blamez,nu sunt invidios pe ei,bravo lor! Un astfel de tinar instarit parea si proprietarul BMW-ului, al carui numar nu o sa vi-l spun. E mai corect asa. Daca sunteti prea curiosi va spun doar ca avea initialele unui manelist mic de statura. Insotit de un prieten, amindoi intoliti cit se poate de festiv si eleganti pina in maduva oaselor, tinarul si-a parcat linistit bolidul chiar in centrul giratoriului din parcarea salii sporturilor.

deeeeci, sa mergem sa mancam

 Locuri de parcare berechet, pentru ca toata faza se consuma cu doar citeva minute inainte de ora 10. Asadar, tinarul coboara din x5, ii da femeii de la parcare 1 leu, in loc de 2 si spune ca nu vrea biletul de parcare. Se indreapta tacticos spre unul din restaurante, se apropie de usa de acces, pune mina pe clanta, apasa, priveste prin geam, mai apasa o data, de data asta mult mai energic, si abia atunci citeste orarul.Realizeaza ca a ajuns cu un sfert de ora mai devreme, asa ca sta pe ganduri. Sa mai astepte, sa plece, sa aleaga alta terasa. Intr-un final se decide. Si pleaca. Spre masina initial. Si-l vad cum la un moment dat se intoarce pe calcaie si o ia la fuga in directia opusa. Spre taxatoare. Spre femeia care ii luase leul pentru parcare. Leu pe care,binenteles, l-acerut inapoi. S-a urcat in bolidul lui de multe zeci de mii de euro. Si a plecat. Cu tot cu leul femeii. Morala ne-o da tot taxatoare: "Astia cu bani maica sunt cei mai zgarciti, nu aia cu loganuri".

Ei sunt noii mei studenti

Anul 2 Jurnalism, Universitatea Andrei Saguna. De fapt doar o parte dintre ei. Am vesti proaste pentru ceilalti: prezenta va conta la nota finala. MUUUUUUULT.

  PS: Unii chiar promit! Sa vedem  daca si peste un an voi avea aceeasi parere

dorel n-a murit! el traieste! si pe seful lui tot dorel il cheama

Ati vazut cu totii isprava lui dorel de la Ovidiu. cu siguranta ati vazut si cu siguranta ca v-ati amuzat. Sincer eu nu ma puteam opri din ris cind am ajuns si am vazut cum el, sau....EL cu o singura miscare gresita a facut cit Dumnezeu intr-o zi: o fintana arteziana, un lac de acumulare si un mic riulet care se varsa citeva sute de metri mai jos, in lacul sutghiol. Si sa nu credeti cumva ca nu au existat si oameni (sau alte fiinte) fericite de isprava excavatoristului. Ba da! Pai prin zona a trecut o intreaga cireada de vaci, animale care au profitat de ocazie pentru a se adapa. si tot de ocazie a profitat si un localnic a carei benzinarie urmeaza sa fie daramata tot de Dorel, care a venit repede cu undita de acasa pentru a face haz de necaz, si si-a incercat norocul in apa rece care sarea la propriu din conducta RAJA.

de ce pe seful lui Dorel il cheama tot Dorel?

Pai este foarte simplu! o astfel de lucrare, cum este cea a soselei de cemtura a Constantei se face dupa primirea tuturor avizelor necesare, dupa identificarea tuturor conductelor de apa, canal, petrol, etc. Daca am fi vorbit de o teava de mici dimensiuni uitata de toata lumea in pamant as mai intelege, dar sa perforezi tu conducta de 1000 de milimetri care alimenteaza cu apa 2 orase, doua comune si o zona industriala doar pentru ca nu ai stiut de ea, mi se pare strigator la cer. Asa ca nu il mai blamati pe Dorel excavatoristul, ca nu este vina lui. Blamati-l pe Dorel seful, ala cu mapa, ca el este vinovatul. Vorba unchiului meu: Adi, de bolnavi si handicapati sa nu razi niciodata ca este pacat, dar de betivi si de prosti....

aseara am visat ca m-am intors de la sfarsitul lumii cu sacosile pline

De ce radeti? Este visul meu si am voie sa ma intorc. Cum vreau eu si cu ce vreau eu. Banuiesc ca avea legatura cu satelitul NASA care ba cade, ba nu cade, ba ameninta Italia, ba ii face pe americani sa stea cu frica in san. Cert este ca in timp ce toata lumea isi punea mainile in cap, isi spunea rugaciunea cea din urma, se spovedea preotilor  sau cerea scuze celor dragi, eu stateam impacat la rand. Ca si cum viata mea depindea de asta. Imi amintesc perfect coada la casa de marcaj, in timp ce undeva in spatele meu lumea se termina de-a binelea. Si imi mai amintesc foarte bine ca la rand erau numai de-ai nostri, romanasi get beget. Asta nu stiu daca e de bine sau nu. Poate la sfarsitul lumii doar noi vom mai avea bani de cumparturi. Dar sa continuam visul. Imi umplusem sacosile mai ceva ca in ziua de leafa. O vanzatoare extrem de amabila, si foarte calma, sigur era ardeleanca, imi aseza in liniste fiecare produs in parte. Iar la final mi-a zambit extrem de sincer, mi-a urat o zi buna si un sfarsitul lumii cit mai placut. M-am trezit binentreles cu zambetul pe buze, dar mi-a disparut repede cind mi-am dat seama ca nu mai am deloc lapte pentru cafea si cind mi-am amintit cit de enervante sunt vinzatoarele din supermarketul din cartierul meu care te intreaba daca esti multumit de cumparaturi chiar daca cumperi doar o paine sau un pachet de servetele.

s-a gătat sezonul

Gata! E istorie. Sezonul estival 2011 este istorie. Cu turisti multumiti si nu prea, cu hotelieri multumiti si nu prea, cu servicii bune si...nu prea. Poate o sa mai prindem citeva ore de plaja, sau de pescuit in cazul nostru, al pescarilor norocosi ca  in aceasta perioada sunt in concediu. Dar cam atat. Ramane sa asteptam cel putin 9 luni pina vom vedea primii teribilisti ametiti de vaporii alcoolului cum se arunca in apele reci ale marii. Mare care ne-a dat si anul acesta si bune si rele. Ne-a dat, din nou alge, si motiv de scandalizare pentru turistii care se pling ca platesc sume uriase pentru a se scalda intr-o  cloaca. O sa spuneti ca nu este nimic de facut, ca algele sunt de la Dumnezeu. Gresit! O lege buna a turismului, care ar da hotelierului bucata lui de plaja l-ar obliga pe acesta sa amenajeze un culoar de 10 metri pentru ca turistii sa poata ajunge la apa curata fara a traversa covorul urit mirositor.

Evaziunea fiscala se face peste tot. Chiar si la toaleta

Am niste prieteni care m-au poreclit Robin Hood pentru ca incerc sa lupt singur cu evaziunea si pentru ca sunt singurul care cere bon fiscal pentru orice cumpara. Prieteni care acum vor avea motiv de satisfactie cind vor citi aceste rinduri. Dar va propun un exercitiu de matematica simplu. Taxa de acces la orice toaleta din Mamaia a fost vara asta de minimum 2 lei. Si pentru ca acest calcul sa fie mai simplu, propun sa punem taxa de 50 de centi. Au existat toalete in care au intrat chiar si 1,2 sau 3000 de turisti pe zi. Asta poate insemna incasari zilnice cuprinse intre 500 si 2500 de euro. Repet: pe zi! Inmultiti cu 30 de zile. Apoi imaginati-va cite toalete sunt numai in statiunea Mamaia,nu zic pe tot litoralul, si ganditi-va cite scoli ar fi putut repara statul cu banii acestia. Sau citi kilometri de drumuri.

Inca un exemplu si va permit sa ma porecliti si voi Robin Hood

Trebuie sa ma recunosc invins si sa afirm ca acest caz l-am prezentat in zadar celor care ar fi putut lua masuri. Si o sa va vorbesc de numeroasele campinguri de pe litoral. Acolo unde accesul a costat 15 sau 20 de lei de om, 30-40 de lei pentru fiecare masina sau cort si chiar 100 de lei pe zi pentru accesul rulotelor. Si stiu campinguri in care intrau zilnic cel putin 200 de autovehicole, tot atatea corturi, citeva sute de oameni, zeci de rulote. Si unde NIMENI,repet, NIMENI nu primea bon fiscal. Fa tu calculele,cititorule, si apoi iti permit sa afirmi ca sunt nebun, ciudat sau naiv ca lupt impotriva acestui sistem.

PS: Exista hotelieri pe litoral care in septembrie au pus, din incasarile facute la negru si 200.000 de euro. Sicare,binenteles, se pling ca sezonul a fost chiar mai rau ca anul trecut

Nationala lu'....ăăăăăăăă si ....deci

Am vazut cu totii meciul. Fotbal nu prea am vazut. Am vazut doar meciul. Cum ar zice minunatele noastre reprezentante ale sexului frumos, am vazut 22 de prosti care lupta de nebuni dupa o minge. Am mai vazut si 22 de prosti care au luptat cu asa zisul gazon, sincer izlazul de la bunicii mei de la Valea Grecului ar fi rezistat mult mai bine, dar asta este alta discutie. Am ramas, din nou si din pacate, cu inca un gust amar dupa inca o ratare. Ce mai conteaza una in plus sau in minus. Si ce mai conteaza cine e vinovat. Raman din pacate, asta cu riscul de a ma repeta, cu inca un gust amar dat de unii fotbalisti care au ajuns adevarate repere pentru tinerii din ziua de azi si care isi iau bacul cu greu, in toamna, la 34 de ani, care nu leaga doua fraza, dar care se viseaza lideri, pe teren sau in afara lui. (Mutu stie cel mai bine, din pacate el citeste doar note de plata si manuale de agresat ospatari). Asta este! Inca un turneu final la care vom privi Bosnia jucand si ne vom aminti de discursul lui Razvan Rat de dupa lupta de aseara: "  ăăăăă...Franţa nu a avut multe ocazii, iar noi ..ăăăăă am avut oportunităţi bune de a marca. L-am ...ăăăăă pierdut înainte de meci pe Săpunaru, care a făcut ăăăăă....contractură şi nu a mai putut începe partida. Dar vedeţi în ce condiţii s-a jucat ăăăăă. Nu încerc să ăăăăă.....găsesc scuze, însă priviţi ce a rămas în spate! Nu spun mai mult pentru că nu e de competenţa mea...ăăăăă". Ne pare rău că ăăăăă....nu am putut face mai mult în acest meci cu Franţa şi în campanie. Mi-e greu să găsesc acum cuvintele...  ăăăăă. Suporterii probabil sunt supăraţi pentru că ăăăăă s-a pierdut calificarea şi e o reacţie normală.

Cel mai slab purtator de cuvint! Cea mai proasta comunicare

Nu o sa ii atasez fotografia pe blog. Si nici nu am de gand sa ii spun macar numele aici. Nu merita! Si cei care isi vor da seama despre cine vorbesc imi vor da dreptate si cel putin in gand imi vor multumi pentru aceste randuri. Cei care ma cunoasteti stiti ca lucrez de mai vine de 10 ani in acest domeniu al presei. Timp in care am lucrat cu o groaza de purtatori de cuvint, ofiteri de relatii cu presa, PR, etc. Am reusit sa smulg informatii de la comisarul Marian Saragea (cei mai vechi stiti ce inseamna asta, si stiti cit de militian este nea Saragea, in sensul bun, binenteles si ce eforturi trebuia sa faci pentru a-i intra pe sub piele si a-i castiga increderea). Am lucrat cu oameni care puneau virgula intre subiect si predicat, care faceau cacofonii sau care ziceau Costanta in loc de Constanta. Am lucrat cu militari. Stiti cit de greu se lucreaza cu ei? Orice interviu era ca o misiune sub acoperire sa poti sa smulgi ceva de la ei. Am lucrat cu pitipoance. Am lucrat cu oameni carora le tineam coala A4 in fata pentru a-mi da un interviu.

Nu se poate mai rau? Ba se poate!

Credeti-ma, omul de care vorbesc ii bate la CUR pe toti. O sa va dau un singur indiciu: judetul Constanta este codas in ceea ce priveste numarul promovatilor la examenul de bacalaureat din sesiunea de toamna: mai putin de 11%. Ma doare numai posibila idee ca acest om ar putea primi lunar bani in plus, bani publici, ai mei, ai tai, doar pentru ca e purtator de cuvint. Am reusit sa ii smulg un singur interviu in intreaga ei cariera,  mai scurt de 40 de secunde. am reusit sa o prind de 4 ori la telefon, desi am sunat-o de zeci de ori. De fiecare data cand am prins-o la telefon mi-a spus: nu stiu, nu am aceasta informatie, am treaba, eu sunt si inspector nu doar purtator de cuvint.Va provoc, aflati voi mai multe de la ea. Daca va raspunde la telefon, binenteles.

Vrea cineva sa adopte cei mai urati 3 catei din lume?

Nu vorbesc despre fanii dinamovisti si nici nu mi-am descoperit latura feminina si sensibila. Prin urmare nu am de gand sa fiu dulce,siropos sau....feminin (asta ca sa nu ma acuzati ca fac discriminari de ordin sexual). Pur si simplu am descoperit cei mai urati catei din lume. Jur!!! Nu ma credeti? Admirati poza de mai jos:

Nu v-am convins? Stati ca mai am. Si vine arsenalul greu. Cei trei sunt atat de urati incat mama lor i-a abandonat si a fugit la o manastire dupa ce i-a nascut. S-a gandit ca nu degeaba a pedepsit-o Dumnezeu cu asa pui ingrozitori si spera ca ii vor  fi iertate pacatele tineretii daca s-a aciuat pe linga casa Domnului. Stati ca mai am:

Incepeti sa vedeti lucrurile cu ochii mei?

Ce mai e de zis? Parca sunt niste pui de elefant de la o gradina zoologica din Romania hraniti cu portia de mancare aferenta unui porc de guineea.

In concluzie: se ofera cinva? Toti 3 la un loc? 2 macar? sau cel putin pe cel sur? ala e cel mai urit si are cele  mai mici sanse de a fi adoptat

Noi nu stie sa ....vorbeste romaneste

Hai! Critica-ma! Nu am scris corect gramaticaL. Halal reporter-corespondent la Realitatea tv. Dar sper ca asa va fac sa intelegeti, pe cei care nu au tinut vreodata un microfon in mana, cit de greu poate fi uneori sa faci o stire banala. Si ce exemplu mai bun poate fi decit acela al unei stiri de vreme buna pe litoral. Genul de stire pe care o stiti cu totii: tzitze, funduri bronzate, pitzi, tatuaje, baieti cu burta care beau bere multa pentru ca le este lene sa se ridice de pe sezlong sa se racoreasca in apa marii. Partea cu ilustratia este extrem de simpla: oriunde s-ar uita cameramanul cu siguranta ii sare ceva in ochi. Si: actiune! Cel mai greu este insa cind vine partea de comunicare, sau mai exact partea cu interviurile, sau voxurile cum zicem noi.

Nu pot frate ca-s cu amanta!!!

Si incepi sa sondezi, sa cauti! Te uiti in stanga si in dreapta dupa acea fata luminoasa care transmite non-verbal: "Pe mine, alege-ma pe mine. Vreau sa vorbesc, sa ma vada toata lumea la televizor". Doar ca sunt putini si oftezi, tragi tare aer in piept si incepi. "Buna ziua, va deranjam cu o intrebare?". Partea buna este ca majoritatea iti zambesc in timp ce in ochii lor panicati citesti cum cauta scuze pentru a fugi din fata camerei. Au trac, veti spune, insa nu este asa. Cei cu adevarat timizi, putini la numar, rosesc cind te vad, pun ochii in pamint si intorc capul in alta parte. Si pleaca, rusinati de-ar intra in pamint. MAJORITATEA INSA O FAC PE SMECHERII PENTRU CA ASA E MAI SIMPLU. "Frate nu pot sa vorbesc ca ma vede mama, sotia, amanta, seful, soacra sau bunica la mare si nu stie ca sunt la mare". Si nu poti sa nu te intrebi unde crezi tu ca ar fi trebuit sa fie bronzatul din fata ta: la coasa, la taiat lemne in padure sau la scuipat seminte undeva la periferia unui orasel din minunata noastra tara. Mai ales cand vezi ca verigheta lui seamana identic cu cea a femelei de langa. Asa ca il lasi pe "timid" in pace si pleci mai departe.

Greu si cu pitipoancele

Si ghinionul iti scoate in fata o pitzi:cercel in buric, tatuaj deasupra fundului sau pe san, ochelari uriasi pe nas. O convingi greu ca minunatul ei chip si ca numeroasele ei b...ni (flatulatii) ar trebui sa apara pe post (de,ce-i frumos si lui dumnezeu ii place,chiar si la televizor) si ii explici ca vorbesti de valuri, de soare, de bronz nu de miscsorarea stratului de ozon sau de filosofia atingerii absolutului prin iubire. "Stii, salvamarii spun ca e periculos sa intri in apa. Sunt valuri mari si curenti puternici". Emotionata pina la lacrimi ne zambeste frumos, da un pupic camerei si raspune: "Da am vazut geamandura". Ii explic ca drapel inseamna steag si ca steagul rosu inseamna pericol de inec. Zambeste la fel de frumos si da din nou un pupic camerei. "Intri in apa?' ne incercam in continuare norocul. "Nu" vine raspunsul transant de parca ar vrea sa-si spele imaginea. "Iti este frica de inec?" "Nu, dar e rece apa". Asa ca zambesti, inghiti in sec si te intrebi unde dracu sunt oamenii aia din emisiunile americane sau englezesti care vorbesc simplu, dar atat de fluent si de frumos ca stai in fata televizorului doar sa ii asculti. Si pleci acasa si te rogi sa iti ramana ceva dupa ce o sa tai balbele si cacofoniile si frazele monosilabice incat sa scoti de o stire banala.

Suntem un popor de "pozari"

E si normal sa fie asa. Primul om din stat si-a castigat sute de mii de voturi din baile de multime prin Mamaia, Neptun sau statiunile montane unde familia prezidentiala si-a facut concediile sau weekendurile de relaxare. Exemplul a fost repede urmat de liderii mai mici. Alimentandu-se din dorinta romanilor de a se surprinde in instantanee cu vedete, fie ele mondene, fotbalisti sau politicieni, cei care au nevoie de voturi au inceput sa accepte si chiar sa incurajeze fenomenul. Am ajuns asftel la incidente de genul :"Nu va suparati, domnu politician. Pot sa fac si eu o poza cu dumneavoastra? Amintire de la mare? Sigur, vine raspunsul acestuia. Dar stii cum ma cheama, sau cine sunt macar? Stiu, cum sa nu stiu, dar, stiti, aaaa,.... am un lapsus acum". Exista insa unii romani mult mai rai, sau mult mai rau. Vorbesc de cei care au ajuns sa se strimbe peste tot unde vad o camera de luat vederi si un car de transmisiuni doar pentru a-i vedea cei de acasa.

Cand devin pozarii cu adevarat penibili

Simplu: in momentul in care isi dau seama de acest lucru. Si cind inteleg ca aia de acasa se pot oftica acum si ca il vor crede ca a avut bani de concediu la Mamaia. Asa ca pun imediat mana pe telefon si suna: nevasta, soacra, amanta, mama amantei, seful, baietii din fata blocului, fostul coleg de banca pe care nu l-a mai sunat de cind a auzit gresit ca ar fi castigat la loto. Imediat ce s-a stabilit contactul vizual, "vedeta" de ocazie scoate punga de seminte dintr-un buzunar pe care doar el il stie, isi stabileste un unghi cu vizibilitate maxima si scuipa. Cojile binenteles. Si nu oricum, ci cu mult tact, ca doar e la televizor. "Hai, ba, nu ma vezi? Da, eu sunt ala in tricoul mulat. Da, ba prostule, chiar in spatele lu Mazare. Nu, mai in dreapta. De fapt in stanga ecranului."  Si sa nu credeti cumva ca se potolesc dupa ce au savurat momentul de glorie. NUUUUUUUUUUUU! Abia atunci se dau in spectacol cu adevarat. Il aduc pe ala micu, ala micu, il stiti, cu codita, cercel in ureche si sapca intoarsa. "Hai fa si tu cu mana lu mamare. Hai ca te vede la televizor. Arata-i ce sapca ciumega ai ". Si incepe ala micu si sora lu ala micu,  si verisoara lor sa dea cu mina in stanga si in dreapta pentru a trai si ei momentul lor de glorie.

gata! voi deveni celebru

am zis, am zis! am descoperit cea mai buna metoda din lume. nu televiziunea, nu 18 ore de munca pe zi, nu doua weekend-uri libere pe toata vara! Nu! munca e pentru fraieri. am descoperit cum pot ajunge celebru. cum ma vor iubi toti ecologistii din lume. cum ma vor propune presedinte a cel putin 10 organizatii non-guvernamentale care lupta pentru protectia mediului. ce-i drept nu prea o sa merit toate aceste functii pentru ca brevetul de a deveni celebru fiind ecologist l-am cam...furat. da, ati citit bine. l-am furat de la un batran si sincer, nu stiu daca nu cumva si el nu l-a furat din alta parte.


tot de ce am nevoie este o banala toaleta, ecologica binenteles, mult tupeu si un nas fin... si voi deveni celebru.


Nu-i asa ca nu intelegeti nimic? stati linistiti, va explic. am descoperit cu stupoare, sambata la orele prinzului, cum poti fi cel mai "ecologic" om din lume. Simplu: nepoluand nici macar o toaleta de genul celor din plastic oferite gratuit doritortilor peste tot in statiunea mamaia. priviti imaginea de mai jos:

tot nu intelegeti mare lucru. pai sa va zic mai departe, ma pregateam de live. intrarea in mamaia, hotel malibu, sute de turisti, localnici, babute, copii, mame, alti copii si un nene cu o vezica cit se poate de slaba. invers proportional pe cit s-a dovedit a fi el de nesimtit. Spun nesimtit pentru ca s-a apropiat de toaletele ecologice si desi ambele erau goale si culmea, curate, si-a scos acel instrument pentru  care as baga mina in foc ca nu foloseste decit la eliminatul berii din organism si s-a...pisat pe toaletele lor. da, pe ele, nu in ele. va mai pun o imagine, poate va conving

  M-am gandit ca poate n-o avea simtul gauirii, desi pisoarul l-ai putea nimeri si cu jetul unui furtun de multumit. asa ca, in calitate de martor, eu si alte sute de copii, mame, babute, turisti si alti copii ii ofer un premiu pe masura. ce a lasat el in urma. adica poza de mai jos

Noi nu ne vindem tara! O inchiriem insa cit se poate de scump

Stiu ca o sa ma injurati. Stiu ca o sa ma aratati cu degetul. Stiu ca o sa spuneti ca sunt un laudaros. Am reusit o performanta extrem de placuta in ultimele zile: sa ajung intr-un timp relativ scurt de pe culmile Transfagarasanului aproape de plaja de la Sulina. Adica mi-am indeplinit un vis.Ce-i drept la Sulina am mai fost si delta o cunosc destul de bine. Oricum ambele sunt destinatii pe care ar trebui sa le faceti macar o data in viata, indiferent ca sunteti soferi, pescari sau.... nu. ATI TRAIT DEGEABA DACA NU ATI FACUT MACAR O EXCURSIE DIN ASTEA DOUA!! Pe Transfagarasan am ajus ca era o dorinta mai veche de-a mea. M-a impresionat placut intreaga zona, pensiunile din Sambata de Sus (cu o coasta de porc de 400 de grame, facuta la cuptor, pe pojghita de sare, absolut dumnezeiasca). Cu preturi mici la cazare si masa, cu drumuri europene, cu dimineti tihnite, cu multa, multa, multa liniste (si cu o coasta de porc de 400 de grame, facuta la cuptor, pe pojghita de sare, absolut dumnezeiasca :)).

Am inteles ca trebuie sa platesti toaleta, sus la Balea lac, indiferent daca esti client sau nu, sau daca e toaleta de restaurant sau ecologica. La cate serpentine am numarat pina sus, banuiesc ca este destul de scump sa intretii si o banala toaleta. Am inteles chiar si ca tre' sa scoti din buzunar 15 lei pentru 500 de mililitri de palinca (sau apa de foc cum zice prietenul Cristi). Ce n-am inteles? Stati ca va zic in capitolul urmator

Sa le luam banii, ca prostii nu au unde sa mai plece

Schimbam locatia si ne mutam de la cota 2000 la nivelul marii. La capatul lumii. Sau la inceputul ei asa cum afirma localnicii: Sulina. Sau Delta Dunarii. Unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa. Dumnezeiesc! Minunat! Absolut perfect! De asta si-au dat seama si localnicii care profita din plin de sezon si ii jupoaie de piele si de bani pe turisti, indiferent de nationalitatea lor. Exemple: 150 de lei camera dubla intr-o pensiune care nu ar primi nici macar o stea pe litoral. Rectific: camaruta, cu o toaleta facuta pentru oameni slabi si nu foarte inalti. Fara mic dejun, fara factura fiscala. Normal ca la NEGRU!!! Ca la capatul lumii, sau la inceputul ei, cine credeti ca vine sa ii intrebe de evaziune fiscala??? Daca esti totusi unul dintre naivii care crede ca toti trebuie sa luptam impotriva hotilor si a evazionistilor pentru ca tara noastra sa aiba o sansa, si daca ai curaj sa ceri factura, atunci mai scoate citeva zeci de lei din buzunar. De!! Mandria si prostia se plateste. Daca vrei si mic dejun, 50 de lei de pereche. Binenteles totul pe baza de peste. Ce m-a socat insa cel mai tare? O portie de crap la rotisor: 19 lei la o terasa din centrul sulinei. 19 lei!!!! De parca l-ar aduce din Oslo!!! Si sa nu faceti prostia sa acostati un proprietar de barca, la intimplare, fara nicio recomandare, si sa ii cereti sa va plimbe prin delta. 900 de lei au platit sase turisti pentru o ora si jumatate, asa ca: ganditi-va bine!!! Si inchei prin a arunca o provocare! Ministerului Turismului. Sau celui de finante. primarul din Sulina se lauda ieri cu 12000 de turisti. Pentru citi credeti ca se plateste un leu impozit?

PS: Ma lasa memoria, v-am povestit de coasta aia de porc, de 400 de grame, facuta la cuptor pe pojghita de sare si cu salata de bureti la otet?

De vina-i Mazare!!!!

Stati linistiti! Nu ma criticati inca! Nu am facut si nu fac politica pe blogul meu. Nu o sa laud si nu o sa il critic pe edilul Constantei. Nici pe el, nici pe adversarii sai politici. O sa critic in schimb o meteahna mai veche de-a noastra, a romanilor. Aia de a da vina pe oricine, numai sa distragem atentia de la noi. Si nu pot sa nu dau ca exemplu un sofer de camion, cu o alcolemie record, trei si ceva la mie, care gresise putin drumul spre casa. Adica plecase din Bistrita si trebuia sa mearga undeva prin Focsani. Si ningea atat de frumos afara, si era de cald si de bine in cabina, incat l-a furat peisajul si a ajuns la .....Constanta. Pe podul IPMC l-au oprit politistii de la rutiera care l-au sustinut putin incat sa poata sufla in etilotestul al carui rezultat i-a adus pe loc suspendarea permisului. "De ce ai baut?", intrebarea preferata a ziaristilor care dau peste un sofer turmentat si spera ca el va face circ sau va sari la bataie. Al nostru sofer insa nu mai stia de ce a baut si mai avea in plus o mare dilema: "Unde ma aflu?"."La Constanta" ii explica reporterul care isi incearca din nou norocul si il intreaba care sunt motivele pentru care a baut cit toti invitatii unui botez la un loc. "Din cauza lui Mazare."  S-a facut liniste. O liniste de mormant. "De ce din cauza lui Mazare? Ce ti-a facut primarul?""Pai ninge afara. Si nu e nici dat cu sare pe asfalt, si m-am ratacit"

Si de accidente tot edilul e de vine

Al doilea caz tot pe sosea. Mai exact pe drumul dintre Constanta si Ovidiu. Mai exact aproape de intrarea in Ovidiu.Undeva in camp, ora 03.00, un intuneric sa il tai cu...foarfecele (sa nu fac o cacofonie). Un accident, doua masini distruse, trei victime, nici macar un martor. Si un frig paralizant. Cautam cu totii acel scurt interviu pentru a completa stirea. Speram sa terminam repede si sa ne intoarcem in paturile calduroase. Si din senin, sau din intuneric, ca o minune se aude o voce dumnezeiasca. "Am auzit o bubuitura. Stiti cine e de vina?". La orice accident un interviu care incepe cu "am auzit o bubuitura" este dumnezeiesc. Ai un martor care a vazut sau a auzit tot, deci ai un sfert de stire facuta. Asa ca punem toti microfoanele in fata ciobanului aparut de nicaieri, se aprind lampile camerelor, se da Rec. "Deci, ce spuneati ca ati auzit?". "Am auzit o bubuitura. Stiti cine e de vina?", isi continua discursul ciobanul care nu mai asteapta sa il intrebam cine va ramane fara permis si se va alege si cu dosar penal pentru vatamare corporala. "Mazare, tu-i Dumnezeul mamei lui, ca nu pune si el niste becuri aici in camp. De asta s-a petrecut accidentul". Si chiar daca eram cu totii infrigurati, nervosi, nu ne-am putut abtine un hohot de ras, mai ales ca de la iesirea din constanta si pina in locul in care a avut loc accidentul eram mai bine de 5 kilometri

O stire cu...ghinion

N-am avut ce face si am mers la spitalul judetean. Speram sa putem vorbi cu victimele si pe atunci ziaristii aveau voie sa-si culeaga informatiile de pe holurile Urgentei. Acum nu mai avem voie, dar asta este cu totul alta discutie. Intram in spital, vedem un barbat plin de sange, bandajat din cap pina in picioare, cu o perfuzie legata la mana dreapta si intins pe o targa. "Ne spuneti si noua ce ati patit?". "Ihi. M-am intalnit cu niste prieteni, am mers intr-un bar si am baut. Votca cu suc de mere". "Si v-ati urcat beat la volan?". "Ce volan domnisoara? Cand am iesit din bar, mi-au dat unii o bata in cap. De atunci nu imi mai amintesc nimic." Am plecat cu totii spre casa. Nu era seara noastra norocoasa.

si violata. si jefuita. si cu banii luati

Drama s-a petrecut intr-una din verile trecute. Spun drama pentru ca o astfel de poveste ar soca pe viata o femeie si chiar un cuplu normal.Binenteles ca  sa ceva nu se putea petrece intr-un alt loc din Romania decat in cea mai non-conformista statiune de pe litoralul romanesc: Vama Veche.

Un cort, o camera de luat vederi si un cuplu libertin

Si mult alcool, poate chiar citeva prafuri, si mult chef de sex. Prin urmare cei doi s-au apucat de treaba direct pe nisipul vamei. Nu inainte de a pune camera pe trepied si a da REC pentru a avea o amintire nonconformista de la mare.Numai ca imediat dupa ce au adormit cei doi indragostiti, povestea s-a mutat la politie. Acolo unde a ajuns un tinar certat cu legea asupra carora politistii au gasit handycam-ul, trepiedul si niste bani. Luat la "bani marunti" el a recunoscut ca totul a fost furat de pe plaja din Vama. Dintr-un cort. Politistii au fost nevoiti sa urmareasca pelicula erotica inainte de a descoperi victimele. Victime care au fost chemate la politie sa-si ridice bunurile furate

Noaptea surprizelor

Prima surpriza pentru cei doi "iubareti" a fost faptul ca le-au fost furate bunurile. Nu stiau. Au aflat de la politisii care au venit sa le "bata" in cort. A doua surpriza a fost ca si-au recuperat toate cele, chiar si banii. A treia surpriza a fost insa cea mai urata dintre toate. Se pare ca in timpul actiunii cei doi au adormit, obositi din cale afara. De acest lucru a profitat si hotul care, nestiind ca totul este filmat, s-a bucurat si el de nurii fetei pe care a gasit-o dezbracata in cort. Si-a satisfcut nevoile, s-a imbracat, a luat prada si a fugit.

Morala? "O sa fac plingere si pentru viol. Chiar daca nu am stiut asta"